1. [DEX '09] ZĂBRANIC, zăbranice, s. n. Țesătură fină de mătase, de borangic sau de lână (de culoare neagră); văl făcut dintr-o asemenea țesătură. ♦ Spec. Văl de doliu; pânză neagră care se pune la casa unui mort sau la ușa bisericii când mortul este depus acolo. – Din bg. zabradnik.
2. [MDA2] zăbranic sn [At: (a. 1760) IORGA, S. D. X, 224 / V: (rar) ~avnic / Pl: ~ice / E: bg забраниц] 1 (Înv) Țesătură subțire, ușor încrețită, din fire de mătase, de borangic sau de lână (de culoare închisă). 2 (Înv) Văl făcut din zăbranic (1). 3 (Reg; spc) Văl de doliu. 4 (Reg; spc) Pânză neagră care se pune la casa unui mort sau la ușa bisericii când mortul este depus acolo. 5 (Reg; spc) Văl de mireasă.
3. [DEXI] zăbranic s.n. Țesătură fină de mătase, de borangic sau de lînă (de culoare neagră); văl făcut dintr-o asemenea țesătură. Pe sofa se rostogolea o femeie... îmbrăcată în zăbranic ușor și străveziu (DELAVR.). ◊ Fig. O văd și acum în zăbranicul pocăinței (E. LOV.). ♦ Spec. Văl de doliu; pînză neagră care se pune la casa unui mort sau la ușa bisericii în care este depus mortul. Vedea mortul... în coșciugul alb, acoperit cu zăbranicul negru (REBR). ◊ Compar. Sara vine, întunericul se lasă ca un zăbranic negru (SADOV.). ◊ Fig. Apoi somnul... a aruncat din nou asupră-i zăbranicul lui negru, ca pe o plasă (VIN.). • pl. -ce. /<bg. забрадник.
4. [CADE] ZĂBRANIC (pl. -ice) sn. = CREP: zări o femeie zăcînd înfășurată într’o lungă maramă de ~ negru (ODOB.); Puterea nopții se așează Ca un ~ pe pămînt (VLAH.); n’aș voi să-ți pui cununie pe cap și ~ negru la mînă (DLVR.); m’a trimes doamna de jos la cea de sus, să-mi spele un ~ în apă rece (GOR.), ghicitoare despre „ceară” [bg. zabradnikŭ].
5. [DEX '98] ZĂBRANIC, zăbranice, s. n. Țesătură fină de mătase, de borangic sau de lână (de culoare neagră); văl făcut dintr-o asemenea țesătură ♦ Spec. Văl de doliu; pânză care se pune la casa unui mort sau la ușa bisericii când mortul este depus acolo. – Din bg. zabradnik.
6. [DLRLC] ZĂBRANIC, zăbranice, s. n. Țesătură fină de mătase, de borangic sau de lînă, de obicei de culoare neagră; văl făcut dintr-o asemenea țesătură. Puterea nopții se așază Ca un zăbranic pe pămînt, Un singur suflet stă de pază în tot acest repaos sfînt. VLAHUȚĂ, O. A. 30. O mulțime de fete, tinere și gingașe nimfe și baiadere, îmbrăcate cu cele mai luxoase veșminte, cu rochii de șaluri și de sevai, cu ii de borangic și de zăbranic, bogat cusute, îl slujeau. ODOBESCU, S. I 292. ◊ (Metaforic) Zările erau închise de pretutindeni în zăbranic. SADOVEANU, O. VII 80. Prin zăbranicul serii distingeam în depărtări dealurile Serbiei. GALACTION, O. I 29. Soarele își acoperise fața cu un zăbranic de aburi roșietici. HOGAȘ, M. N. 170. Văl negru pe care-l poartă pe cap femeile în semn de doliu (v. crep2); pînză neagră care se pune la intrarea casei unui mort sau la ușa bisericii, pe timpul cît mortul este așezat acolo. Sașa Malerian, pentru ea și pentru fete, a poruncit un mare doliu.... și zăbranice de la pălărie și pînă la pămînt. delavrancea, la TDRG. ◊ (Metaforic) Ar fi păcat și criminal să pună cineva zăbranic inimii atunci cînd întreaga natură nu respiră decît dragoste și poezie. HOGAȘ, DR. II 187.
7. [DLRM] ZĂBRANIC, zăbranice, s. n. Țesătură fină de mătase, borangic sau lînă (de culoare neagră); văl făcut dintr-o asemenea țesătură. ♦ Văl de doliu; pînză neagră care se pune la casa unui mort sau la ușa bisericii, cînd mortul este depus acolo. – Bg. zabradnik.
8. [Șăineanu, ed. VI] zăbranic n. crep: o maramă de zăbranic negru OD. [Bulg. ZABRADNIK, testemel].
9. [Scriban] zăbránic n., pl. e (bg. zabradnik, testemel, d. za, la, și brada, barbă. V. broboadă). Munt. Pînză neagră de doliŭ.
10. [MDA2] zăbravnic sn vz zăbranic
11. [DOOM 3] zăbranic (desp. ză-bra-) s. n., pl. zăbranice
12. [DOOM 2] zăbranic (ză-bra-) s. n., pl. zăbranice
13. [DER] zăbranic (-ce), – Văl. Bg. zabradnik (Candrea).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL