1. [DEX '09] ZĂBLĂU2, zăblăi, s. m. (Reg.) 1. Flăcău zdravăn; vlăjgan. 2. Câine mare (ciobănesc); zăvod2. – Din magh. zábaló.
2. [DEX '09] ZĂBLĂU1, zăblaie, s. n. Pânză de câlți sau de păr de capră, din care se fac cergi, lăicere etc.; p. gener. țol, pătură. – Din bg. zeblo.
3. [MDA2] zablău1 sn [At: GLOSAR Reg. / Pl: ~ăie / E: mg zabló] (Reg) 1 Sac în care se pune nutreț pentru cai, prins la oiștea căruței. 2 Instrument de prins pește.
4. [MDA2] zablău2 sn vz zăblău1
5. [MDA2] zablău3 sm vz zăblău2
6. [MDA2] zăblău1 sn [At: NEAGOE, ÎNV. 54/20 / V: (reg) zab~2, (înv) ~lou, (reg) zâb~ / Pl: ~laie și (îvr) ~baie / E: bg забло] (Îvp) 1 Pânză (groasă) din câlți sau din păr de capră, din care se fac cergi, lăicere etc. 2 (Pgn) Pătură (1).
7. [MDA2] zăblău2 sm [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 117 / V: zab~ / Pl: ~ăi / E: mg zabáló] 1 (Mol; Trs) Vlăjgan. 2 (Mol; Trs; prc) Copilandru (1). 3 (Mol; Trs; înv) Vagabond. 4 (Buc) Zăvod1.
8. [MDA2] zăblou sn vz zăblău1
9. [MDA2] zâblău sn vz zăblău1
10. [DEXI] zăblău2 s.n. (înv.,pop.) Țesătură (groasă) de cînepă sau de păr de capră, din care se fac cergi, lăicere etc.; gener. țol, pătură. O laviță învelită cu rogojini și cu zăblaie (ODOB.). • pl. -aie. /<bg. зъбло.
11. [DEXI] zăblău1 s.m. (reg.) 1 Flăcău zdravăn; vlăjgan. Zăblăul lui Darie se zbătea... între viață și moarte (CAM.). 2 Cîine mare (ciobănesc). Cînd au văzut-o boierul că vine, a dat drumul tuturor zăblăilor, ca s-o rupă (POP.). • pl. -ăi. /<magh. zábaló.
12. [CADE] ZĂBLĂU2 (pl. -lae) sn. Țol mare (în spec. pe care cade grîul cînd se vîntură sau se ciuruește); cergă de învelit: pe ziduri stau rînduite, peste un ~ vărgat, arme de tot felul (ODOB.); grîul ... se făcea vraf pe zăblae curate de unde-l încărcau argații (S.-ALD.).
13. [CADE] ❍ZĂBLĂU1 sm. Mold. Bucov. 1 Flăcăiandru (pînă la 20 de ani) (STAM.) (RV.-CRG.) ¶ 2 🐒 Dulău: cînd a văzut-o boieriul că vine, a dat drumul tuturor zăblăilor ca s’o rumpă (SB.) [ung. zabálló].
14. [DEX '98] ZĂBLĂU2, zăblăi, s. m. (Reg.) 1. Flăcău zdravăn; vlăjgan. 2. Câine mare (ciobănesc); zăvod2. – Din magh. zabáló.
15. [DLRLC] ZABLĂU s. m. v. zăblău1.
16. [DLRLC] ZĂBLĂU2, zăblaie, s. n. Pînză de cîlți sau de păr de capră, p. ext. obiect făcut din astfel de pînză (v. țol, pătură). Griul roșu, greu la bob, curgea-n trăgători și venea la vînturătoare, iar de-aci se făcea vraf pe zăblaie curate de unde-l încărcau argații și-l duceau la magaziile boierești. SANDU-ALDEA, U. P. 100. Mai încolo, pe ziduri, stau rînduite, peste-un zăblău vărgat, arme de tot felul. ODOBESCU, S. A. 85. Nevastă c-a mea frumoasă Nu e-n sat la d-voastră! Cînd îi pomenești de furcă, Ia zăblău și se culcă. ȘEZ. XII 78.
17. [DLRLC] ZĂBLĂU1, zăblăi, s. m. (Regional) 1. Flăcău zdravăn; vlăjgan, hojmalău. ♦ (Trans.) Om mîncăcios, nesătul. 2. (Bucov.) Cîine mare, zăvod2. Cînd au văzut-o boierul că vine, au dat drumul tuturor zăblăilor ca s-o rumpă. SBIERA, P. 223. – Variantă: zablău s. m.
18. [DLRM] ZĂBLĂU2, zăblăi, s. m. (Reg.) 1. Flăcău zdravăn; vlăjgan. 2. Cîine mare, zăvod. – Magh. zabáló.
19. [DLRM] ZĂBLĂU1, zăblaie, s. n. Pînză de cîlți sau de păr de capră, din care se fac cergi, lăicere etc.; p. ext. țol, pătură.
20. [Șăineanu, ed. VI] zăblău n. 1. țol de cânepă de vânturat grâne: întinde zăblaiele și bate-le cu maiele POP.; 2. cergă de cal: un zăblău vărgat OD. [Origină necunoscută].
21. [Scriban] *prelátă f., pl. e (fr. prélart și prélat, de orig. neșt.). Arm. pînză de acoperit căruțele ș. a. (numită și ceahól, polog și zablăŭ).
22. [Scriban] 1) zablăŭ m. (cp. cu ung. zabló, mîncăcĭos, d. zabálni, a mînca mult. Cp. și cu zaplan, ca bădărăŭ și bădăran). Mold. Zaplan. Zăvod. – Și ză-.
23. [Scriban] 2) zablăŭ n., pl. ăĭe (cp. cu ung. zabló, troacă, copaĭe). Munt. Cergă, pătură, țol: un zablăŭ vărgat (Od.). Polog, prelată, mușama de acoperit grînele saŭ altă marfă (CL. 1910, 29, și 1911, 583). Dos. (zăblăŭ). Pînză de sac.
24. [Scriban] zăblăŭ, V. zablăŭ 1 și 2.
25. [DOOM 3] zăblău2 (vlăjgan; câine) (reg.) (desp. ză-blău) s. m., art. zăblăul; pl. zăblăi, art. zăblăii
26. [DOOM 3] zăblău1 (pânză; pătură) (înv., pop.) (desp. ză-blău) s. n., art. zăblăul; (pături) pl. zăblaie
27. [DOOM 2] zăblău2 (pânză, pătură) (înv., pop.) (ză-blău) s. n., art. zăblăul; (pături) pl. zăblaie
28. [DOOM 2] zăblău1 (vlăjgan, câine) (reg.) (ză-blău) s. m., art. zăblăul; pl. zăblăi, art. zăblăii
29. [DER] zăblău (-ăi), s. m. – 1. Voinic, vlăjgan. – 2. Cîine mare, cîine de pază. Origine incertă. A fost pus în legătură cu mag. zabálló „mîncău” (Candrea; Gáldi, Dict., 185). Este var. lui zăplan, s. m. (vlăjgan), care se folosește în Munt.
30. [DER] zăblău (-aie), s. n. – Pînză, țol. Origine necunoscută. A fost pus în legătură cu ceh., slov. zábalka „înveliș” (Cihac, II, 467) sau cu mag. zabló „copaie”, la fel de improbabile.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL