1. [MDA2] zabitlâc sn [At: BELDIMAN, E. 61/19 / V: (îrg) ~bet~ / Pl: ~uri / E: tc zabitlık] (Înv) 1-3 Grad sau rang al zabitului (1, 3, 4). 4-6 Persoană care are gradul sau rangul de zabit (1, 3, 4). 7-9 Funcție a zabitului (1, 3, 4). 10-12 Titlul zabitului (1, 3, 4). 13-15 Perioadă în care zabitul (1, 3, 4) a exercitat acea funcție. 16-17 Guvern (1-2).
2. [MDA2] zabetlâc sn vz zabitlâc
3. [DEXI] zabitlîc s.n. (turc. înv.) Conducere; administrație. /<tc. zabitlık.
4. [Scriban] zabetlîc și zabitlîc n., pl. urĭ (turc. zabitlyk). Vechĭ. Guvern.
5. [DER] ZABITLÎC s. n. (Înv.) Guvern, conducere. (din tc. zabitlık)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL