1. [DEX '09] XENOFIL, -Ă, xenofili, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care nutrește simpatie față de străini sau față de ceea ce este străin. – Din fr. xénophile.
2. [MDA2] xenofil, ~ă smf, a [At: RESMERIȚĂ, D. / Pl: ~i, ~e / E: fr xénophile] 1-2 (Persoană) care nutrește simpatie față de străini. 3-4 (Persoană) care nutrește simpatie față de tot ceea ce este străin.
3. [DEXI] xenofil, -ă adj., s.m., s.f. (Persoană) care simpatizează, admiră, iubește (numai) pe străini sau tot ceea ce este străin; xenoman. • pl. -i, -e. /fr. xénophile; cf. gr. ξένος „străin”, φίλος „prieten”.
4. [CADE] *XENOFIL adj. și sm. Care iubește pe străini [fr. xénophile].
5. [DN] XENOFIL, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care iubește pe străini sau ceea ce este străin. [< fr. xénophile, cf. gr. xenos – străin, philos – prieten].
6. [MDN '00] XENOFIL, -Ă adj., s. m. f. (cel) care iubește pe străini sau ceea ce provine de la ei; xenoman. (< fr. xénophile)
7. [DOOM 3] xenofil adj. m., s. m., pl. xenofili; adj. f., s. f. xenofilă, pl. xenofile
8. [DOOM 2] xenofil adj. m., s. m., pl. xenofili; adj. f., s. f. xenofilă, pl. xenofile
9. [DETS] XENO- „străin, parazit”. ◊ gr. xenos „străin, oaspete” > fr. xéno-, it. id., engl. id., germ. id. > rom. xeno-. □ ~autogamie (v. auto-, v. -gamie), s. f., polenizare încrucișată, care în anumite condiții nefavorabile se realizează prin autofertilizare; ~bioză (v. -bioză), s. f., viețuire în asociații străine sau în dauna unui alt organism vegetal sau animal; ~blast (v. -blast), s. n., cristal care se formează în șisturile cristaline, în altă formă cristalografică decît cea proprie; ~carpie (v. -carpie), s. f., formare a fructului ca rezultat al xenogamiei; ~fil (v. -fil1), s. m. și f., și adj., (persoană) care iubește pe străini; ~filie (v. -filie1), s. f., dragoste pentru tot ceea ce este străin; ~fob (v. -fob), adj., s. m. și f., (persoană) care urăște pe străini; ~fobie (v. -fobie), s. f., fenomen de patologie socială constînd în teama și ostilitatea față de străini; ~gamie (v. -gamie), s. f., polenizare încrucișată între indivizii deosebiți ai aceleiași specii; ~genetic (v. -genetic), adj., (despre un organism) care este derivat din strămoși diferiți; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de apariție a unor urmași neasemănători în cadrul aceleiași specii vegetale sau animale; ~glosie (v. -glosie), s. f., fenomen constatat la mediumurile care în timpul somnului hipnotic vorbesc limbi necunoscute de ei; ~grafie (v. -grafie), s. f., procedeu de tipar pentru imagini, unde se folosește fenomenul de fotoconductibilitate; ~lit (v. -lit1), s. n., fragment de piatră străin de roca în care se găsește; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază relațiile dintre gazdă și stadiile ontologice ale unui parazit specific; ~man (v. -man1), s. m. și f., persoană care are o preferință deosebită pentru tot ce este străin; ~manie (v. -manie), s. f., pasiune exagerată pentru tot ceea ce e străin; ~mixie (v. -mixie1), s. f., unire a doi gameți produși de indivizi care aparțin unor linii sau populații diferite; ~morf (v. -morf), adj., (despre minerale) care prezintă xenomorfie; ~morfie (v. -morfie), s. f., proprietate a unui mineral de a se prezenta și sub altă formă decît cea obișnuită; sin. xenomorfism[1]; ~morfoză (v. -morfoză), s. f., fenomen de regenerare a unui organ vegetal sub altă formă; ~patie (v. -patie), s. f., manifestare patologică în care bolnavul crede că se acționează asupra lui de la distanță prin hipnoză, sugestie, etc.; ~plastic (v. -plastic), adj., (despre grefaje) executat pe diferite portaltoiuri.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL