1. [DEXI] wahhabit s.m. (relig.) Adept al wahhabismului. • pl. -ți. /<fr. wahhabite.
2. [MDA2] wahhabiți smp [At: M. D. ENC. / E: fr Wahhabites] Adepți ai unui curent religios și politic islamic fundamentalist la sfârșitul sec. XVIII.
3. [D.Religios] wahhabiți s. m. pl. Adepți ai unei secte islamice, întemeiată de Muhammad ibn al-Wahhab (1703-1791), care propovăduiesc un monoteism rigid și au desfășurat chiar o activitate violentă. Ocupând întreaga Arabie, inclusiv Mecca și Medina, și distrugând monumente și chiar mormântul lui Mahomed, au fost înfrânți de Ali, pașă al Egiptului, în 1818. Secta lor a fost numită și „protestantismul islamului”, datorită năzuinței sale de a dărâma tot ce era clădit pe islamism și pe tradiție. – Din Wahhāb (n. pr.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL