1. [DEX '09] VULGARIZA, vulgarizez, vb. I. 1. Tranz. A face cunoscut mulțimii, a populariza, a răspândi (cunoștințe științifice, literare etc.). ♦ Refl. (Despre descoperiri, invenții) A deveni cunoscut, acceptat, utilizat pe scară largă. 2. Tranz. A trata în mod simplist, a banaliza. 3. Refl. A deveni vulgar (1). – Din fr. vulgariser.
2. [MDA2] vulgariza [At: HASDEU, I. C. I, 53 / Pzi: ~zez / E: fr vulgariser] 1 vt (C. i. cunoștințe științifice, literare, descoperiri) A face cunoscut, într-o formă accesibilă, maselor populare Si: a populariza. 2 vt (C. i. concepții, idei, metode etc.) A trata în mod simplist Si: a banaliza. 3 vr (Rar) A coborî la nivelul mulțimii. 4 vr A deveni vulgar (12).
3. [DEXI] vulgariza vb. I. I tr. 1 (compl. indică cunoștințe științifice, opere, evenimente, idei, metode, realizări etc. sau pe autorii lor) A face cunoscut mulțimii (simplificînd), a răspîndi în mase (într-o formă accesibilă), a face să devină popular; a populariza. Viața modernă cu curentele ei multiple vulgarizează... achizițiuni ale culturei (CAR.). ♦ (refl.; despre descoperiri, invenții) A deveni cunoscut, acceptat, utilizat pe scară largă. O vreme, în anumite prefețe și studii, s-a vulgarizat într-un chip nepermis ideea interdependenței dintre scriitor și societate (PER.). 2 (compl. indică idei, concepții, metode etc.) A trata, a considera în mod simplist, superficial, unilateral; a banaliza. Stampele lui gravate pe lemn sau pe aramă... au răspîndit arta, fără s-o vulgarizeze, în cele mai modeste case (OȚETEA). II refl., tr.fact. A deveni sau a face să devină vulgar. În ultimul timp limbajul lui s-a vulgarizat. • prez.ind. -ez. /<fr. vulgariser.
4. [DEX '98] VULGARIZA, vulgarizez, vb. I. 1. Tranz. A face cunoscut mulțimii, a populariza, a răspândi (cunoștințe științifice, literare etc.) ♦ Refl. (despre descoperiri, invenții) A deveni cunoscut, acceptat, utilizat pe scară largă. 2. Tranz. A trata în mod simplist, a banaliza. 3. Refl. A deveni vulgar (1). – Din fr. vulgariser.
5. [DLRLC] VULGARIZA, vulgarizez, vb. I. 1. Tranz. (Cu privire la noțiuni științifice, literare, de artă etc.) A face cunoscut mulțimii (simplificînd), a răspîndi (în mase), a populariza. El poate să fie de mare folos țării noastre, vulgarizînd în Germania poezia romînă. ALECSANDRI, S. 104. Vulgariza... ceea ce alții au descoperit și practicat. I. IONESCU, P. 5. ◊ Absol. Își îndeplinește misiunea; propagă, luminează, vulgarizează. CARAGIALE, la CADE. ♦ Refl. pas. (Rar, despre descoperiri, invenții, mașini) A deveni cunoscut, acceptat, utilizat pe scară largă. Plugurile perfecționate au o tendință simțitoare a se vulgariza în județ. I. IONESCU, M. 305. 2. Tranz. A trata în mod simplist, a banaliza. 3. Refl. (Rar) A coborî la nivelul mulțimii, a se amesteca cu mulțimea. Aripi ce nu se ridicaseră niciodată de la pămînt, năzuiră spre cer, mîndrii ce nu consimțiseră niciodată să se înjosească se vulgarizau. ANGHEL, PR. 97. ♦ A deveni vulgar (1).
6. [DN] VULGARIZA vb. I. 1. tr. (Rar) A răspîndi, a difuza în marile mase (idei, cunoștințe etc.); a populariza. 2. tr. A trata o chestiune în mod simplist, a banaliza. 3. refl. (Despre persoane) A deveni grosolan, vulgar. [< fr. vulgariser].
7. [MDN '00] VULGARIZA vb. I. tr. 1. a răspândi, a difuza în mase (idei, cunoștințe etc.); a populariza. 2. a trata o chestiune în mod simplist, a banaliza. II. refl. a deveni vulgar (2). (< fr. vulgariser)
8. [Șăineanu, ed. VI] vulgarizà v. 1. a pune la nivelul tuturor inteligențelor: a vulgariza știința; 2. a răspândi uzul: a vulgariza instrucțiunea.
9. [Scriban] *vulgarizéz v. tr. (d. vulg; fr. -iser). Prefac în vulgar. Răspîndesc în popor. (Maĭ bine zis popularizez).
10. [DOOM 3] vulgariza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vulgarizez, 3 vulgarizează; conj. prez. 1 sg. să vulgarizez, 3 să vulgarizeze
11. [DOOM 2] vulgariza (a ~) vb., ind. prez. 3 vulgarizează
12. [IVO-III] vulgarizez.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL