1. [DEX '09] VUIETA, pers. 3 vuietă, vb. I. Intranz. (Reg.) A vui; a vâjâi. ♦ A răsuna. [Pr.: vu-ie-] – Din vuiet.
2. [MDA2] vuieta viu [At: COȘBUC, AE. 91 / P: vu-ie~ / Pzi: 3 vuietă / E: vuiet] (Poetic; d. ape, vânt, furtună etc.) 1 A vui (1). 2 (D. strigătele oamenilor) A vui (11). 3 (D. un spațiu, un loc) A răsuna.
3. [DEXI] vuieta vb. I. intr. (despre ape, vînt, furtună etc) A vui; a vîjîi. În văzduhul cel larg îndîrjitele vînturi Vuietă-ntocmai, asemeni de iuți și de tari, și se luptă (COȘB.). ♦ (despre spațiul în care se produce un zgomot) A răsuna. Asprele stînci vuietau îndelung răzbătute de valuri (COȘB.). • sil. vu-ie-. prez.ind. pers. 3 vuietă. /vuiet + -a.
4. [DLRLC] VUIETA, pers. 3 vuietă, vb. I. Intranz. A vui; a vîjîi. Ades, pe mare, luna-ngîndurată Sub văl de nori alunecă tăcută, Dar marea tot o simte și zbătută Spre dînsa vuietînd se-nalță toată. CERNA, P. 90. Dar furtuna de departe Vuietînd sosi-ntr-o clipă Și-a trecut și munți și ape. COȘBUC, P. II 91. ♦ A răsuna. Vuietă vaiet de guri. COȘBUC, AE. 212.
5. [DOOM 3] vuieta (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 vuietă, imperf. 3 pl. vuietau; conj. prez. 3 să vuiete
6. [DOOM 2] vuieta (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. vuietă
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL