Definiție și ce înseamnă vtori

1. [DEX '09] VTORI num. ord. (în Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova, precedând un titlu sau un rang boieresc) Al doilea. Vtori logofăt. [Var.: ftori num. ord.] – Din bg. vtori.

2. [MDA2] vtori ain vz ftori-

3. [DEXI] vtori adj.invar. (în Ev. Med., în Țările Rom.; precedă un titlu sau un rang boieresc) Al doilea. Vtori spătarul îl încinsese cu sabia cea împărătească (E. BAR.). ◊ Vtori logofăt v. logofăt. • /<slav. въторъ, въторꙑн.

4. [DEX '98] VTORI- num. ord. v. ftori-.

5. [Scriban] vtóri, V. ftori.

6. [DEX '09] FTORI- num. ord. v. vtori.

7. [MDA2] ftor ain vz ftori

8. [MDA2] ftore ain vz ftori

9. [MDA2] ftori ain [At: N. COSTIN, ap. LET2. II, 18/11/ V: ftor, ftore, vt~, vtorii / E: vsl вътории] (Înv) Element de compunere utilizat înaintea numelor de funcții, ranguri, cu semnificația: 1-2 Al doilea (în rang).

10. [MDA2] vtorii ain vz ftori-

11. [CADE] ‡FTORI-, VTORI- adj. invar. De rangul al doilea (vorb. de o funcțiune): ~ logofăt, ~ vistier, ~ armaș [vsl. vŭtoryi].

12. [DEX '98] FTORI- (Înv.) Element de compunere care, întrebuințat înaintea numelor de funcții, însemna „al doilea” (în rang). Ftori-logofăt, ftori-stolnic. [Var.: vtori] – Din bg. vtori.

13. [Șăineanu, ed. VI] ftori adv. od. de rangul al doilea: calemul armășiei cu ftori și treti armași FIL. [Slav. VŬTORIĬ, al doilea].

14. [Scriban] ftóri și vtóri (vsl. vŭtóryĭ). Vechĭ. O particulă care se punea înaintea numelor de funcțiunĭ și însemna „al doilea, secund, sub-”: ftori-vistier.

15. [DOOM 3] !vtori-logofăt (desp. vto-ri-) s. m., pl. vtori-logofeți

16. [DOOM 3] !vtori-stolnic (desp. vto-ri-) s. m., pl. vtori-stolnici

17. [DOOM 2] ftori-logofăt v. vtori-logofăt

18. [DOOM 2] ftori-stolnic v. vtori-stolnic

19. [DOOM 2] vtori-logofăt / ftori-logofăt s. m., pl. vtori-logofeți / ftori-logofeți

20. [DOOM 2] vtori-stolnic / ftori-stolnic s. m., pl. vtori-stolnici / ftori-stolnici

21. [DER] ftori- adj. – Al doilea. – Var. vtori. Sl. vŭtoryi. Sec. XVII, înv. Se folosea numai în compunere cu anumite nume de funcții sau meserii, pentru a indica ucenicul, calfa. Nu a avut decît circulație pur administrativă.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] ZDRENȚUI, zdrențuiesc, vb. IV. Refl. (Despre obiecte de pânză, stofă etc.) A […]
1. [DEX '09] ZDRENȚĂROS, -OASĂ, zdrențăroși, -oase, adj. (Despre îmbrăcăminte) Prefăcut în zdrențe; rupt, zdrențuit; […]
1. [MDA2] zdrențar a [At: TDRG / V: (reg) ~emțar, ~rămțar, ~rămțer, ~răn~, zdrănțer, strămțar, […]
1. [DEX '09] ZDRENȚOS, -OASĂ, zdrențoși, -oase, adj. Zdrențăros. [Var.: stremțos, -oasă adj.] – Zdreanță […]
1. [DEX '09] ZDRENȚUI, zdrențuiesc, vb. IV. Refl. (Despre obiecte de pânză, stofă etc.) A […]
1. [MDA2] zdrențuire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: zdrențui] (Rar) Prefacere în […]
1. [DEX '09] ZDRENȚUIT, -Ă, zdrențuiți, -te, adj. 1. (Despre îmbrăcăminte) Prefăcut în zdrențe; rupt, […]
1. [DEX '09] ZDRENȚĂROS, -OASĂ, zdrențăroși, -oase, adj. (Despre îmbrăcăminte) Prefăcut în zdrențe; rupt, zdrențuit; […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro