1. [DLRLC] VREUNUL, -UNA, vreunii, -le, pron. nehot. Un oarecare, cineva, oarecine; (înaintea unui atribut partitiv introdus prin prep. «de», «din», «dintre», «între» etc.) careva. Vreunul mai țanțoș începe o chiuitură. REBREANU, I. 12. Dacă e vreunul ce simte-ntre voi, Vie a combate și-a muri cu noi. BOLINTINEANU, O. 10.
2. [DOOM 3] vreunul (desp. vre-u-) pr. m., g.-d. vreunuia, pl. vreunii; f. vreuna, g.-d. vreuneia, pl. vreunele; g.-d. pl. m. și f. vreunora
3. [DOOM 2] !vreunul (vre-u-) pr. m., g.-d. vreunuia, pl. vreunii; f. vreuna, g.-d. vreuneia, pl. vreunele; g.-d. pl. m. și f. vreunora
4. [MDO] vreunul
5. [IVO-III] vreunul, vreuna (venit-a vreuna?); vreunii, vreunele sb.
6. [DMLR] vrunul (= vreunul) pron. nehot. (f. vruna)
7. [MDO] vreuna
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL