Definiție și ce înseamnă vrăvuire

1. [DEX '09] VRĂFUI, vrăfuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A așeza, a pune în vrafuri, în teancuri, în grămezi. ♦ A răvăși. [Var.: vrăvui vb. IV] – Vraf + suf. -ui.

2. [DEX '09] VRĂVUI vb. IV v. vrăfui.

3. [MDA2] vrăfui vt [At: CANTEMIR, I. I., ap. TDRG / V: ~ăvui / Pzi: ~esc / E: vraf] 1-3 A așeza în vrafuri (1-3). 4 A răvăși.

4. [MDA2] vrăvui v vz vrăfui

5. [DEXI] vrăfui vb. IV. tr. 1 (compl. indică obiecte) A așeza, a pune în vrafuri, în teancuri, în grămezi. 2 (compl. indică obiecte așezate grămadă) A răvăși. Să-l fi văzut atunci cum își vîra mîna pînă-n coate în bani de argint și de aur, cum îi vrăvuia, cum îi făcea să sune (GAN.). 3 (înv., reg.; compl. indică snopi de cereale) A așeza, a împrăștia pe arie pentru a treiera cu ajutorul vitelor sau prin îmblătire. ♦ (compl. indică boabe de cereale) A scutura din spic și a face grămadă. • prez.ind. -iesc. și vrăvui vb. IV. /vraf + -ui.

6. [DEXI] vrăvui vb. IV. v. vrăfui.

7. [DEX '98] VRĂFUI, vrăfuiesc, vb. IV. Tranz. A așeza, a pune în vrafuri, în teancuri, în grămezi. ♦ A răvăși. [Var.: vrăvui vb. IV] – Vraf + suf. -ui.

8. [DLRLC] VRĂFUI, vrăfuiesc, vb. IV. Tranz. (Și în forma vrăvui) A arunca claie peste grămadă, a răvăși, a împrăștia. Toate celelalte lucruri: cărți, primenele, vechituri, le aruncă vrăfuite sub pat și ieși. VLAHUȚĂ, O. A. 128. Să-l fi văzut atunci cum își vîra mîna pînă-n coate în bani de argint și de aur, cum îi vrăvuia, cum îi făcea să sune. GANE, N. III 14. Zăream pe mese teancuri de cărți, prindeam a le vrăvui și găseam cîte 3-4 de-ale mele. ȘEZ. XVIII 202. – Variantă: vrăvui vb. IV.

9. [Șăineanu, ed. VI] vrăfuì v. a face vraf, a grămădi.

10. [Șăineanu, ed. VI] vrăvuì v. Mold. a face vrav: a vrăvui bani.

11. [Scriban] vrăfuĭésc v. tr. (d. vraf). Fac vraf, răscolesc, răvășesc: nu-mĭ vrăfui hîrtiile! – În nord vrăvuĭesc (Șez. 30, 202).

12. [Scriban] vrăvuĭésc, V. vrăfuĭesc.

13. [DOOM 3] vrăfui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vrăfuiesc, 3 sg. vrăfuiește, imperf. 1 vrăfuiam; conj. prez. 1 sg. să vrăfuiesc, 3 să vrăfuiască

14. [DOOM 2] vrăfui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vrăfuiesc, imperf. 3 sg. vrăfuia; conj. prez. 3 să vrăfuiască

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] ZBURĂTĂCIT, -Ă, zburătăciți, -te, adj. (Rar; despre pui; p. ext. despre copii) […]
1. [MDA2] zburătăi [At: ALECSANDRI, P. P. 250 / V: (pop) ~rutăi / Pzi: ~esc […]
1. [DEX '09] ZBURĂTĂIRE s. f. v. zburătuire. 2. [MDA2] zburătăire sf [At: ALECSANDRI, ap. […]
1. [MDA2] zbâlci sn [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~uri / E: z- + bâlci] […]
1. [DEX '09] ZBÂNȚUI, zbânțui, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.) A se zbengui, a […]
1. [DEX '09] ZBÂNȚUIALĂ, zbânțuieli, s. f. (Pop.) Zbânțuire. [Pr.: -țu-ia-] – Zbânțui + suf. […]
1. [DEX '09] ZBÂNȚUIRE, zbânțuiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a se zbânțui și rezultatul […]
1. [DEX '09] ZBÂNȚUIT2, -Ă, zbânțuiți, -te, adj. (Pop.) Care se zbânțuie; neastâmpărat. – V. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro