1. [MDA2] vrăjmășesc, ~ească a [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / Pl: ~ești / E: vrăjmaș + -esc] 1 Vrăjmaș (3). 2-3 Care aparține vrășmașului (1-2). 4-5 Caracteristic vrăjmașului (1-2). 6-7 (Înv) Vrăjitoresc (6-7).
2. [MDA2] vrăjmășui vt [At: ȘĂINEANU2 / Pzi: ~esc / E: vrăjmaș + -ui] (Înv) A învrăjbi.
3. [DEXI] vrăjmășesc, -ească adj. 1 Care aparține vrăjmașului; plin de dușmănie, de ură. Cei zece cum văzură că-n ăst chip nu săvîrșesc, Numaidecît începură cu mijlocul vrăjmășesc (PANN). 2 (înv.; despre armate, state etc.) Vrăjmaș. Prin multe meșteșuguri ostășești să întrarmează împotriva corăbiilor vrăjmășești (D. GOL.). • pl. -ești. /vrăjmaș + -esc.
4. [DEXI] vrăjmășui vb. IV. tr. (înv.) A vrăjmăși. • prez.ind. -iesc. /vrăjmaș + -ui.
5. [Scriban] 2) vrăjmășésc v. tr. Vrăjbesc, dușmănesc. – Vechĭ și -ășuĭesc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL