1. [DEXI] vrăfuit, -ă adj. Care este așezat unul peste altul (în dezordine); care este răvășit. • pl. -ți, -te. /v. vrăfui.
2. [DEX '09] VRĂFUI, vrăfuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A așeza, a pune în vrafuri, în teancuri, în grămezi. ♦ A răvăși. [Var.: vrăvui vb. IV] – Vraf + suf. -ui.
3. [DEX '09] VRĂVUI vb. IV v. vrăfui.
4. [MDA2] vrăfui vt [At: CANTEMIR, I. I., ap. TDRG / V: ~ăvui / Pzi: ~esc / E: vraf] 1-3 A așeza în vrafuri (1-3). 4 A răvăși.
5. [MDA2] vrăvui v vz vrăfui
6. [DEXI] vrăfui vb. IV. tr. 1 (compl. indică obiecte) A așeza, a pune în vrafuri, în teancuri, în grămezi. 2 (compl. indică obiecte așezate grămadă) A răvăși. Să-l fi văzut atunci cum își vîra mîna pînă-n coate în bani de argint și de aur, cum îi vrăvuia, cum îi făcea să sune (GAN.). 3 (înv., reg.; compl. indică snopi de cereale) A așeza, a împrăștia pe arie pentru a treiera cu ajutorul vitelor sau prin îmblătire. ♦ (compl. indică boabe de cereale) A scutura din spic și a face grămadă. • prez.ind. -iesc. și vrăvui vb. IV. /vraf + -ui.
7. [DEXI] vrăvui vb. IV. v. vrăfui.
8. [DEX '98] VRĂFUI, vrăfuiesc, vb. IV. Tranz. A așeza, a pune în vrafuri, în teancuri, în grămezi. ♦ A răvăși. [Var.: vrăvui vb. IV] – Vraf + suf. -ui.
9. [DLRLC] VRĂFUI, vrăfuiesc, vb. IV. Tranz. (Și în forma vrăvui) A arunca claie peste grămadă, a răvăși, a împrăștia. Toate celelalte lucruri: cărți, primenele, vechituri, le aruncă vrăfuite sub pat și ieși. VLAHUȚĂ, O. A. 128. Să-l fi văzut atunci cum își vîra mîna pînă-n coate în bani de argint și de aur, cum îi vrăvuia, cum îi făcea să sune. GANE, N. III 14. Zăream pe mese teancuri de cărți, prindeam a le vrăvui și găseam cîte 3-4 de-ale mele. ȘEZ. XVIII 202. – Variantă: vrăvui vb. IV.
10. [Șăineanu, ed. VI] vrăfuì v. a face vraf, a grămădi.
11. [Șăineanu, ed. VI] vrăvuì v. Mold. a face vrav: a vrăvui bani.
12. [Scriban] vrăfuĭésc v. tr. (d. vraf). Fac vraf, răscolesc, răvășesc: nu-mĭ vrăfui hîrtiile! – În nord vrăvuĭesc (Șez. 30, 202).
13. [Scriban] vrăvuĭésc, V. vrăfuĭesc.
14. [DOOM 3] vrăfui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vrăfuiesc, 3 sg. vrăfuiește, imperf. 1 vrăfuiam; conj. prez. 1 sg. să vrăfuiesc, 3 să vrăfuiască
15. [DOOM 2] vrăfui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vrăfuiesc, imperf. 3 sg. vrăfuia; conj. prez. 3 să vrăfuiască
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL