Definiție și ce înseamnă vraciu

1. [Șăineanu, ed. VI] vraciu m. pop. doftor: s’aducem pe toți vracii să-ți dea leacul ISP. [Slav. VRAČ, medic (serb.: vrăjitor, v. vrajă), magia și medicina fiind inseparabile în trecut (și azi încă la țară): boalele, ce se cred produse de duhuri rele, sunt alungate cu anumite formule, cu descântece, mai mult șoptite decât rostite (v. farmec și șișcă)].

2. [DEX '09] VRACI, vraci, s. n. (Pop.) 1. Doctor; tămăduitor. 2. Vrăjitor. – Din sl. vračĭ.

3. [MDA2] vraci [At: PSALT. 324 / Pl: ~ sm, ~uri sn / E: slv врачь] 1 sm (Îvp) Persoană care se ocupă cu tratarea și vindecarea bolilor prin mijloace emprice sau oculte. 2 sm (Îvp; pex) Medic. 3 sm (Îvp; fig) Tămăduitor (de suferințe sufletești). 4 sm (Îvp; fig) Salvator. 5 sm (Fig) Persoană care încântă. 6 sn (Reg; lpl) Vrajă (1). 7 sn (Reg; ccr) Obiect vrăjit.

4. [DEXI] vraci s.m. 1 (înv., pop.) Persoană care se ocupă cu tratarea și vindecarea bolilor prin mijloace empirice sau oculte; vrăjitor; ext. doctor. Se îmbulzea, în pitorești veșminte, o lume întreagă: ...pustnici, vrăjitori, vraci (M. I. CAR.). 2 Fig. (înv.) Salvator, tămăduitor. Domnul nostru Iisus Hristos, vraciul și lecuitoriul oamenilor (VARL.). 3 Fig. Persoană care farmecă, încîntă, vrăjește; vrăjitor. Nu ești numai un artist, ci și un vraci (PER.). • pl. vraci. /<slav. врачь.

5. [DEX '98] VRACI, vraci, s. m. (Pop.) 1. Doctor; tămăduitor. 2. Vrăjitor. – Din sl. vračĩ.

6. [DLRLC] VRACI, vraci, s. m. (Învechit și popular) 1. Medic, doctor; tămăduitor. Vraciul îi dădu bune nădejdi și, după mai multe zile de muncă, puse pe băiat.pe picioare cu zile, încă slab, dar vindecat de boala ce-i pricinuise întristarea și oboseala. POPESCU, B. III 15. Vremea va potoli necunoscuta ei patimă, mai bine decît leacurile vracilor. ODOBESCU, S. I 138. Din boală vraciul te scoate, Iară din urît nu poate. ALECSANDRI, P. P. 307. 2. Vrăjitor. Veniți, vraci și vrăjitoare, puișorul să-mi treziți! EFTIMIU, Î. 122. A îmbiat pe la vraci și filozofi, ca să le caute la stele și să le ghicească dacă or să facă copii. ISPIRESCU, L. 1.

7. [Scriban] vracĭ m., pl. tot așa (vsl. vrač, medic, sîrb. „vrăjitor”. V. vrajă). Vechĭ. Medic.

8. [IVO-III] vraciu, -ci.

9. [DOOM 3] vraci (tămăduitor) s. m., pl. vraci, art. vracii

10. [DOOM 2] vraci (tămăduitor) s. m., pl. vraci

11. [MDO] vraci

12. [DER] vraci (-ci), s. m. – Medic. – Var. vraciu. Sl. vračĭ (Cihac, II, 468; Conev 93), cf. slov. vračj. – Der. vrăcebnicesc, adj. (medical), din sl. vračĭbĭnŭ; vrăcebnicie, s. f. (exercitarea medicinei); vracevanie, s. f. (medicină), din sl. vračevanije; vrăciui, vb. (a exercita meseria de vraci); vrăciuință, s. f. (îngrijire medicală). Toate aceste cuvinte sînt înv.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] stereoautograf sn [At: DN3 / P: ~re-o-a-u~ / Pl: ~e / E: ns […]
1. [MDA2] stereoautografie sf [At: DN3 / P: ~re-o-a-u~ / Pl: ~ii / E: fr […]
1. [DEX '09] STEREOBAT, stereobate, s. n. Masiv de zidărie, de obicei reprofilat sau în […]
1. [MDA2] stereocameră sf [At: LTR2 / Pl: ~re / E: stereo2- + cameră] Cameră […]
1. [MDN '00] STEREOCARDIOGRAFIE s. f. vectocardiografie tridimensională. (< fr. stéréocardiographie) 2. [DETS] STEREO- „solid, […]
[MDN '00] STEREOCARDIOGRAMĂ s. f. imagine prin stereocardiografie. (< fr. stéréocardiogramme) Sursă: DEX online sub […]
1. [DEX '09] STEREOCARTOGRAF, stereocartografe, s. n. Aparat folosit pentru obținerea automată a planului topografic […]
1. [DEX '09] STEREOCARTOGRAFIE s. f. Procedeu de întocmire a hărților cu ajutorul stereogramelor. [Pr.: […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro