1. [DEX '09] VRĂBIUȚĂ, vrăbiuțe, s. f. Diminutiv al lui vrabie, vrăbioară (1). [Pr.: -bi-u-] – Vrabie + suf. -uță.
2. [MDA2] vrăbiuță sf [At: ȘĂINEANU2 / Pl: ~țe / E: vrabie + -uță] 1-2 (Șhp) Vrabie (1) (mică) Si: vrăbioară (1-2).
3. [DEXI] vrăbiuță s.f. (ornit.) Dim. al lui vrabie; vrăbioară. Rîndunelele își făceau cuiburile, iar vrăbiuțele ciripeau (VLAS.). • sil. -bi-u-. pl. -e. /vrabie + -uță.
4. [DEX '98] VRĂBIUȚĂ, vrăbiuțe, s. f. Diminutiv al lui vrabie; vrăbioară (1). [Pr.: -bi-u-] – Vrabie + suf. -uță.
5. [DLRLC] VRĂBIUȚĂ, vrăbiuțe, s. f. Diminutiv al lui vrabie. Vrăbiuță de pe deal, Zbori degrabă în Ardeal. ALECSANDRI, P. P. 317.
6. [DOOM 3] vrăbiuță (desp. -bi-u-) s. f., g.-d. art. vrăbiuței; pl. vrăbiuțe
7. [DOOM 2] vrăbiuță (-bi-u-) s. f., g.-d. art. vrăbiuței; pl. vrăbiuțe
8. [Argou] vrăbiuță, vrăbiuțe s. f. (dim.) 1. prostituată tânără. 2. femeie firavă, plăpândă, pipernicită.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL