1. [DEX '09] VRĂBIOARĂ, vrăbioare, s. f. 1. Vrăbiuță. 2. Bucată de carne de vită din regiunea șalelor; friptură preparată din această carne. [Pr.: -bi-oa-] – Vrabie + suf. -ioară.
2. [MDA2] vrăbioară sf [At: SCRIBAN, D. / P: ~bi-oa~ / Pl: ~re / E: vrabie + -ioară] 1-2 (Șhp) Vrăbiuță (1-2). 3 Bucată de carne de vită din regiunea șalelor. 4 Friptură preparată din vrăbioară (3).
3. [DEXI] vrăbioară s.f. 1 (ornit.) Vrăbiuță. Să dea Dumnezeu să moară, Să mă fac o vrăbioáră, Să zbor și eu la pomană (POP.). 2 Bucată de carne de vită, de calitate superioară, din regiunea șalelor. N-ai cumva, pe la cămară, Vreun mușchi, vreo vrăbioară? (ARGH.). • Friptură preparată din acest fel de carne. A mîncat două vrăbioare la grătar. • sil. -bi-oa-. pl. -e. /vrabie + -ioară.
4. [DLRLC] VRĂBIOARĂ1, vrăbioare, s. f. Vrăbiuță. Să mă fac d-o vrăbioară Să-i mănînc din colivioară, Să-i beau vin din năstrăpioară. TEODORESCU, P. P. 328.
5. [DLRLC] VRĂBIOARĂ2, vrăbioare, s. f. Bucată de carne de vită din regiunea rinichilor; friptură preparată din această carne. V. antricot.
6. [Scriban] vrăbioáră (oa dift.) f., pl. e (dim. d. vrabie). Partea cărniĭ de vacă de la spată (de la omoplat). Friptură din asemenea carne. V. fleĭcă.
7. [DOOM 3] vrăbioară (desp. -bi-oa-) s. f., g.-d. art. vrăbioarei; pl. vrăbioare
8. [DOOM 2] vrăbioară (-bi-oa-) s. f., g.-d. art. vrăbioarei; pl. vrăbioare
9. [Argou] vrăbioară, vrăbioare s. f. (dim.) prostituată.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL