1. [DEX '09] VORNICI, vornicesc, vb. IV. I. Intranz. (Înv.) A îndeplini funcția de vornic (1). 2. Tranz. (Pop.) A anunța la nuntă darurile primite de miri. – Din vornic.
2. [MDA2] vornici [At: HASDEU, I. V. 252 / Pzi: ~icesc / E: vornic] 1-15 vi (Înv) A îndeplini funcția de vornic (1-2, 4, 6-10, 12-18). 16 vi (Buc) A exercita funcția de primar2 (al unui sat). 17 vt (Pop) A anunța la nuntă darurile primite de miri și a rosti orația în care se menționează numele dăruitorilor. 18 vi (Trs; construit cu dativul pronumelui personal) A rosti orația de nuntă Si: (pop) a colăcări (1). 19 vi (Trs) A cânta sau a recita colinde în ziua de Crăciun, în cinstea cuiva. 20 vt (Reg) A recita colindul colacului, în ziua de Crăciun.
3. [DEXI] vornici vb. IV. 1 intr. (ist.) A îndeplini funcția de vornic. Se pogorî pe Prut în direcțiunea Țerei de Jos, în care vornicise Zbierea (HASD.). 2 tr. (pop.) A anunța la nuntă darurile primite de miri. • prez.ind. -esc. /vornic + -i.
4. [DEX '98] VORNICI, vornicesc, vb. IV. 1. Intranz. (Înv.) A îndeplini funcția de vornic (1). 2. Tranz. (Pop.) A anunța la nuntă darurile primite de miri. – Din vornic.
5. [DLRLC] VORNICI, vornicesc, vb. IV. 1. Intranz. (Învechit) A exercita funcția de vornic. Se pogorî pe Prut în direcțiunea Tării de Jos, în care vornicise Zbierea. HASDEU, I. V. 252. 2. Tranz. (La nunțile țărănești) A anunța, a striga darurile primite de miri. Vornicește darurile.
6. [DOOM 3] vornici (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vornicesc, 3 sg. vornicește, imperf. 1 vorniceam; conj. prez. 1 sg. să vornicesc, 3 să vornicească
7. [DOOM 2] vornici (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vornicesc, imperf. 3 sg. vornicea; conj. prez. 3 să vornicească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL