1. [DEX '09] VORACITATE s. f. Poftă de mâncare exagerată; lăcomie. ♦ Fig. Cupiditate; aviditate. – Din fr. voracité, lat. voracitas, -atis.
2. [MDA2] voracitate sf [At: NEGULICI / Pl: ~tăți / E: fr voracité, lat voracitas, -atis] 1 Lăcomie mare la mâncare. 2 (Fig) Dorință nestăpânită de a acumula cât mai mulți bani Si: aviditate (4), cupiditate.
3. [DEXI] voracitate s.f. 1 Poftă de mîncare exagerată; lăcomie. Are o voracitate de găină uitată în coteț (CĂL.). 2 Fig. Aviditate extremă; cupiditate, lăcomie. O voracitate nepotolită pentru averi. • /<fr. voracité, lat. voracĭtas, -atis.
4. [DEX '98] VORACITATE s. f. Poftă de mâncare foarte mare; lăcomie. ♦ Fig. Cupiditate; aviditate. – Din fr. voracité, lat. voracitas, -atis.
5. [DLRLC] VORACITATE s. f. Poftă de mîncare foarte mare; lăcomie. ◊ Fig. Alătur... copia a patru (4) numere de muzică menite a potoli, pînă să viu eu în Iași, voracitatea, dacă mă pot exprima astfel, a d-lui maestru Codiță. CARAGIALE, O. VII 291.
6. [DN] VORACITATE s.f. Lăcomie mare la mîncare. ♦ (Fig.) Cupiditate, lăcomie. [Cf. fr. voracité, lat. voracitas].
7. [MDN '00] VORACITATE s. f. 1. lăcomie mare la mâncare. 2. (fig.) aviditate extremă; cupiditate, lăcomie. (< fr. voracité, lat. voracitas)
8. [Șăineanu, ed. VI] voracitate f. 1. lăcomie la mâncare; 2. fig. lăcomie înfocată.
9. [Scriban] *voracitáte f. (lat. vorácitas, -átis). Lăcomie.
10. [DOOM 3] voracitate s. f., g.-d. art. voracității
11. [DOOM 2] voracitate s. f., g.-d. art. voracității
12. [DAS] VORACITATE. Subst. Voracitate, lăcomie, lăcomire, nesaț, poftă, apetit (franțuzism); oreximanie; necumpătare, exces; supraalimentare, supraalimentație; înfulecare (rar), ghiftuire (fam. și peior.), îndopare, îndopat, îmbuibare. Săturare (rar), îndestulare, saturație, saț (pop.), sațietate (rar). Mîncău (fam.), mîncător, mîncăcios, haplea; gurmand; flămînzilă. Adj. Vorace, mîncăcios, mîncător, hulpav (reg.), lacom, nesătul, nesățios, pofticios, poftitor (rar), poftăreț (reg.), devorant, devorator, pantagruelic (livr.), necumpătat; supraalimentat, supranutrit, ghiftuit (fam. și peior.), îndopat, îmbuibat, umflat (fig., fam.); săturat, sătul. Vb. A fi mîncăcios, a fi robul stomacului, a avea burtă de iapă, a se închina stomacului. A mînca cu lăcomie, a hălpăi (reg.), a mînca lupește (ca lupul), a mînca ca o căpușă, a mînca cît șapte, a mînca ca un porc (depr.), a devora, a hăpăi, a-și linge buzele, a mînca pe săturate, a se face burduf (de mîncare), a se sătura; mănîncă de-i pocnesc (trosnesc) fălcile, mănîncă de parc-ar fi spart; a înghiți, a mistui (fig.), a îmbuca, a îmbuca lupește (ca lupul), a înfuleca (fam.), a se îndopa (fam.), a se ghiftui (fam. și peior.), a se îmbuiba. Adv. Pe săturate, pînă la saturație, cu lăcomie, lăcomește (rar), cu nesaț, cu poftă, hulpav (reg.). V. alimentație, aviditate, exagerare, foame, saturație.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL