1. [DEX '09] VORACE, -CE, voraci, -ce, adj. Care mănâncă cu poftă exagerată, cu mare lăcomie, mâncăcios; lacom, gurmand. – Din fr. vorace, lat. vorax, -acis.
2. [MDA2] vorace a [At: NEGULICI / Pl: ~aci, ~ / E: fr vorace, lat vorax, -acis] Care mănâncă cu lăcomie.
3. [DEXI] vorace adj. 1 Care mănîncă cu poftă exagerată, cu lăcomie; mîncăcios; lacom, gurmand. 2 (despre animale) Care devorează cantități mari de mîncare pentru a se sătura. Mi-erau antipatici păstrăvii, mai ales că-i descriai răi și voraci (IBR.). 3 Fig. Care este avid, lacom. • pl. -ci, -ce. /<fr. vorace, lat. vŏrax, -cis.
4. [DEX '98] VORACE, voraci, -ce, adj. Care mănâncă cu poftă exagerată, cu lăcomie, mâncăcios; lacom, gurmand. – Din fr. vorace, lat. vorax, -acis.
5. [DLRLC] VORACE, voraci, adj. Care mănîncă cu lăcomie; mîncăcios, lacom. ◊ Fig. Începu să o crînțăne cu dinții zi mărunți, albi, tari și voraci. C. PETRESCU, C. V. 14.
6. [DN] VORACE adj. Care mănîncă cu lăcomie, mîncăcios; lacom. [< fr., it. vorace, cf. lat. vorax].
7. [MDN '00] VORACE adj. 1. care mănâncă cu lăcomie, mâncăcios adefag. 2. (fig.) avid, lacom. (< fr. vorace, lat. vorax)
8. [Șăineanu, ed. VI] vorace a. care înghite cu lăcomie.
9. [Scriban] *voráce adj. (lat. vórax, -ácis, d. vorare, a înghiți cu lăcomie. V. de-vorez). Lacom.
10. [DOOM 3] vorace adj. m., pl. voraci; f. sg. și pl. vorace
11. [DOOM 2] vorace adj. m., pl. voraci; f. sg. și pl. vorace
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL