1. [DEX '09] VOPSEA, vopsele, s. f. 1. Materie colorantă obținută prin suspensia unui pigment într-un lichid, folosită la colorarea diferitelor obiecte; boia, farbă. ♦ Spec. Culoare folosită în pictură. 2. (Înv.) Culoare (a unui obiect); nuanță. [Pl. și: vopseluri. – Var.: (pop.) văpsea, văpseală s. f.] – Vopsi + suf. -eală.
2. [MDA2] vopsea sf [At: VARLAAM, C. 24 / V: (îvp) văp~, văpseală, ~lă, (reg) vapsa, văcsa, văcsală, văcsea, văcseală, văpsa, văpsală, văpsană, văpsă, văpseauă, vep~, ~sa, vocsea, vopsă, ~lă / Pl: ~ele, (pop) ~eli, (reg) ~eluri / E: vopsele (pll vopseală < vopsi + -eală)] 1 Substanță colorantă, naturală sau sintetică, obținută prin suspensia unui pigment într-un lichid, folosită la colorarea diferitelor obiecte Si: (înv) șar1, (reg) boia (1), farbă (2). 2-3 (Fam; îe) A (nu) ieși (bine) la ~ A (nu) duce ceva la bun sfârșit. 4 (Îrg; îe) A ieși altfel la ~ A obține un rezultat diferit față de cel așteptat. 5 (Reg; îe) A scoate (pe cineva) la văp~ A scoate (pe cineva) dintr-o încurcătură. 6 (Spc) Culoare folosită în pictură. 7 (Înv; azi fam; dep) Fard. 8 (Îvr; lpl) Țesături vopsite. 9 (Fig) Aparență (1). 10 (Fig) Modalitate de a descrie pe cineva (sau ceva). 11 (Îrg) Culoare (1). 12 (Îrg) Nuanță. 13 (Înv) Cartier într-un oraș (mare) (denumit în funcție de culoarea tăblițelor de la case).
3. [DEXI] vopsea s.f. 1 (adesea urmat de determ. care arată felul, utilizarea) Substanță colorantă, naturală sau sintetică, obținută prin suspensia unui pigment într-un lichid, care se folosește pentru a colora diferite materiale, țesături, obiecte etc. sau pentru a acoperi, a proteja ori a decora diferite obiecte, suprafețe etc.; (reg.) boia, farbă. Se uscase de mult vopseaua pe bordaj (TUD.). ◊ Fig. O fiară cu capul și cu solzii de zale cenușii, cu nări de vopsea roșie și mustăți de tuș (PAPAD.). ♦ Spec. Culoare folosită în pictură. Dă-i, Doamne, vopsele Și hîrtie chinezească, Pentru ca, mînjind cu ele, Slava ta s-o smîngălească (ARGH.). ♦ Spec. (astăzi fam., deprec.) Fard. Dacă aduci și odicolon și vopsele de tot soiul e ca să vie muierile să le vadă (CA. PETR.). 2 (înv.) Culoare (a unui obiect); nuanță. Toată lumea se mira de frumusețea acelei paseri care era cu mii și mii de vopseli (ISP.). 3 (înv.) Cartier într-un oraș (mare) (denumit în funcție de culoarea tăblițelor de la case). • pl. -ele, (pop.) -i, -uri. și (pop.) văpsea, văpseală, vopseală s.f. /sg. refăcut după vopsele, pl. lui vopseală.
4. [DEX '98] VOPSEA, vopsele, s. f. 1. Materie colorantă obținută prin suspensia unui pigment într-un lichid, folosită la colorarea diferitelor obiecte; boia, farbă. ♦ Spec. Culoare folosită în pictură. 2. (Înv.) Culoare (a unui obiect); nuanță. [Var.: (pop.) văpsea, văpseală s. f.] – Vopsi + suf. -eală.
5. [DLRLC] VOPSEA, vopsele, s. f. (Și în forma văpsea) 1. Materie colorantă obținută prin suspensia unui pigment într-un lichid (apă, ulei etc.) și folosită la colorarea diferitelor obiecte; boia. V. culoare. (Poetic) Jos s-așterne covorul văpsit cu mii de văpsele, Ce singură firea-l țese din ierburi și floricele. HASDEU, R. V. 61. ◊ Expr. (Familiar) A ieși la vopsea = a o scoate la capăt, a ieși din încurcătură. Ne mai socotim mîine, duminică. Om vedea atunci cum ieșim la vopsea. PAS, L. II 52. ♦ Culoare folosită în pictură. Și mai dă-i, doamne, vopsele Și hîrtie chinezească, Pentru ca, mînjind cu ele, Slava ta s-o smîngălească. ARGHEZI, V. 11. ◊ Fig. (Învechit) Alții au descris și vor descrie aceste întimplări mărețe, cu mai multă pompă, cu mai frumoase văpsele. ARHIVA R. I 120. Voi pune a mea silință Adevăru-a imita, Măcar în vorbele mele Să poci să găsesc văpsele. ALEXANDRESCU, M. 224. 2. (învechit) Culoare (1); nuanță. Ochii lui aveau încă o ușure văpsea de alb-albastru. NEGRUZZI, S. I 58. – Pl. și: vopseli (ISPIRESCU, L. 297). – Variante: văpsea, (învechit) văpseală (ALECSANDRI, P. II 19) s. f.
6. [Șăineanu, ed. VI] vopsea f. V. văpsea.
7. [DEX '09] VĂPSEA s. f. v. vopsea.
8. [DEX '09] VĂPSEALĂ s. f. v. vopsea.
9. [MDA2] vapsa sf vz vopsea
10. [MDA2] văcsa sf vz vopsea
11. [MDA2] văcsală sf vz vopsea
12. [MDA2] văcsea sf vz vopsea
13. [MDA2] văcseală sf vz vopsea
14. [MDA2] văpsa sf vz vopsea
15. [MDA2] văpsală sf vz vopsea
16. [MDA2] văpsană sf vz vopsea
17. [MDA2] văpsă sf vz vopsea
18. [MDA2] văpsea sf vz vopsea
19. [MDA2] văpseală sf vz vopsea
20. [MDA2] văpseauă sf vz vopsea
21. [MDA2] vepsea sf vz vopsea
22. [MDA2] vocsea sf vz vopsea
23. [MDA2] vopsa sf vz vopsea
24. [MDA2] vopsă sf vz vopsea
25. [MDA2] vopseală sf vz vopsea
26. [DEXI] văpsea s.f. v. vopsea.
27. [DEXI] văpseală s.f. v. vopsea.
28. [DEXI] vopseală s.f. v. vopsea.
29. [Șăineanu, ed. VI] văpsea (vopsea) f. coloare. [Tras din văpsì].
30. [Șăineanu, ed. VI] văpseală (vopseală) f. 1. coloare; fig. (soarele) întinzând pe cea câmpie o văpseală purpurie AL.; 2. substanță de văpsit. [V. văpsea (cf. boială din boia)].
31. [Scriban] văpseá f., pl. ele (d. a văpsi; ngr. vápsis). Vest. Boĭa, substanță colorantă: a vinde văpsele. – Și vo-.
32. [Scriban] văpseálă f., pl. elĭ. Rar. Acțiunea de a văpsi. Văpsea.
33. [DOOM 3] vopsea s. f., art. vopseaua, g.-d. art. vopselei; pl. vopsele / (sorturi) vopseluri
34. [DOOM 2] vopsea s. f., art. vopseaua, g.-d. art. vopselei; pl. vopsele / vopseluri, art. vopselele / vopselurile
35. [MDO] vopsea
36. [IVO-III] vopsea, -selei gen. a.
37. [Argou] a-i lua (cuiva) vopseaua expr. a bate (pe cineva).
38. [DLRLV] VĂPSEA s.f. (Mold.) Nuanță, culoare. Nuări. . . de aur, în toate feliurile de văpsele podobiți și frumoși. VARLAAM. Spicul părului și asămănarea văpselii, pre Vidră vreodată Breb să fie fost o dovedește ? CANTEMIR, IST. Curcubău pre ceriu în cîteva văpsele. N. COSTIN; cf. AETHIOPICA. Etimologie: sg. refăcut după pl. văpsele (< văpsi + suf. -eală).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL