1. [DEX '09] VOPSEA, vopsele, s. f. 1. Materie colorantă obținută prin suspensia unui pigment într-un lichid, folosită la colorarea diferitelor obiecte; boia, farbă. ♦ Spec. Culoare folosită în pictură. 2. (Înv.) Culoare (a unui obiect); nuanță. [Pl. și: vopseluri. – Var.: (pop.) văpsea, văpseală s. f.] – Vopsi + suf. -eală.
2. [MDA2] vopsea sf [At: VARLAAM, C. 24 / V: (îvp) văp~, văpseală, ~lă, (reg) vapsa, văcsa, văcsală, văcsea, văcseală, văpsa, văpsală, văpsană, văpsă, văpseauă, vep~, ~sa, vocsea, vopsă, ~lă / Pl: ~ele, (pop) ~eli, (reg) ~eluri / E: vopsele (pll vopseală < vopsi + -eală)] 1 Substanță colorantă, naturală sau sintetică, obținută prin suspensia unui pigment într-un lichid, folosită la colorarea diferitelor obiecte Si: (înv) șar1, (reg) boia (1), farbă (2). 2-3 (Fam; îe) A (nu) ieși (bine) la ~ A (nu) duce ceva la bun sfârșit. 4 (Îrg; îe) A ieși altfel la ~ A obține un rezultat diferit față de cel așteptat. 5 (Reg; îe) A scoate (pe cineva) la văp~ A scoate (pe cineva) dintr-o încurcătură. 6 (Spc) Culoare folosită în pictură. 7 (Înv; azi fam; dep) Fard. 8 (Îvr; lpl) Țesături vopsite. 9 (Fig) Aparență (1). 10 (Fig) Modalitate de a descrie pe cineva (sau ceva). 11 (Îrg) Culoare (1). 12 (Îrg) Nuanță. 13 (Înv) Cartier într-un oraș (mare) (denumit în funcție de culoarea tăblițelor de la case).
3. [DEXI] vopsea s.f. 1 (adesea urmat de determ. care arată felul, utilizarea) Substanță colorantă, naturală sau sintetică, obținută prin suspensia unui pigment într-un lichid, care se folosește pentru a colora diferite materiale, țesături, obiecte etc. sau pentru a acoperi, a proteja ori a decora diferite obiecte, suprafețe etc.; (reg.) boia, farbă. Se uscase de mult vopseaua pe bordaj (TUD.). ◊ Fig. O fiară cu capul și cu solzii de zale cenușii, cu nări de vopsea roșie și mustăți de tuș (PAPAD.). ♦ Spec. Culoare folosită în pictură. Dă-i, Doamne, vopsele Și hîrtie chinezească, Pentru ca, mînjind cu ele, Slava ta s-o smîngălească (ARGH.). ♦ Spec. (astăzi fam., deprec.) Fard. Dacă aduci și odicolon și vopsele de tot soiul e ca să vie muierile să le vadă (CA. PETR.). 2 (înv.) Culoare (a unui obiect); nuanță. Toată lumea se mira de frumusețea acelei paseri care era cu mii și mii de vopseli (ISP.). 3 (înv.) Cartier într-un oraș (mare) (denumit în funcție de culoarea tăblițelor de la case). • pl. -ele, (pop.) -i, -uri. și (pop.) văpsea, văpseală, vopseală s.f. /sg. refăcut după vopsele, pl. lui vopseală.
4. [DEX '98] VOPSEA, vopsele, s. f. 1. Materie colorantă obținută prin suspensia unui pigment într-un lichid, folosită la colorarea diferitelor obiecte; boia, farbă. ♦ Spec. Culoare folosită în pictură. 2. (Înv.) Culoare (a unui obiect); nuanță. [Var.: (pop.) văpsea, văpseală s. f.] – Vopsi + suf. -eală.
5. [DLRLC] VOPSEA, vopsele, s. f. (Și în forma văpsea) 1. Materie colorantă obținută prin suspensia unui pigment într-un lichid (apă, ulei etc.) și folosită la colorarea diferitelor obiecte; boia. V. culoare. (Poetic) Jos s-așterne covorul văpsit cu mii de văpsele, Ce singură firea-l țese din ierburi și floricele. HASDEU, R. V. 61. ◊ Expr. (Familiar) A ieși la vopsea = a o scoate la capăt, a ieși din încurcătură. Ne mai socotim mîine, duminică. Om vedea atunci cum ieșim la vopsea. PAS, L. II 52. ♦ Culoare folosită în pictură. Și mai dă-i, doamne, vopsele Și hîrtie chinezească, Pentru ca, mînjind cu ele, Slava ta s-o smîngălească. ARGHEZI, V. 11. ◊ Fig. (Învechit) Alții au descris și vor descrie aceste întimplări mărețe, cu mai multă pompă, cu mai frumoase văpsele. ARHIVA R. I 120. Voi pune a mea silință Adevăru-a imita, Măcar în vorbele mele Să poci să găsesc văpsele. ALEXANDRESCU, M. 224. 2. (învechit) Culoare (1); nuanță. Ochii lui aveau încă o ușure văpsea de alb-albastru. NEGRUZZI, S. I 58. – Pl. și: vopseli (ISPIRESCU, L. 297). – Variante: văpsea, (învechit) văpseală (ALECSANDRI, P. II 19) s. f.
6. [Șăineanu, ed. VI] vopsea f. V. văpsea.
7. [DEX '09] VĂPSEA s. f. v. vopsea.
8. [DEX '09] VĂPSEALĂ s. f. v. vopsea.
9. [DEX '09] VĂPSI vb. IV v. vopsi.
10. [DEX '09] VOPSI, vopsesc, vb. IV. 1. Tranz. A colora un obiect, acoperindu-i suprafața cu pensula sau prin stropire cu un strat de vopsea ori muindu-l într-o soluție colorantă și lăsându-l să se îmbibe; a colora un lichid punând în el o substanță colorantă; a boi. 2. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) stropi; a (se) păta; a (se) mânji; 3. Refl. A se farda; a se machia, a se sulimeni. [Var.: (pop.) văpsi vb. IV] – Din bg. vapsam.
11. [MDA2] vapsa sf vz vopsea
12. [MDA2] văcsa sf vz vopsea
13. [MDA2] văcsală sf vz vopsea
14. [MDA2] văcsea sf vz vopsea
15. [MDA2] văcseală sf vz vopsea
16. [MDA2] văcsi v vz vopsi
17. [MDA2] văpsa sf vz vopsea
18. [MDA2] văpsală sf vz vopsea
19. [MDA2] văpsană sf vz vopsea
20. [MDA2] văpsă sf vz vopsea
21. [MDA2] văpsea sf vz vopsea
22. [MDA2] văpseală sf vz vopsea
23. [MDA2] văpseauă sf vz vopsea
24. [MDA2] văpsi v vz vopsi
25. [MDA2] vepsea sf vz vopsea
26. [MDA2] vocsea sf vz vopsea
27. [MDA2] vopsa sf vz vopsea
28. [MDA2] vopsă sf vz vopsea
29. [MDA2] vopseală sf vz vopsea
30. [MDA2] vopsi [At: PRAV. 78 / V: (îvp) văp~, văcsi / Pzi: ~sesc, 3 (nob) ~sează / E: bg вапьсати, ngr ἔβαψα (aor βάπτω)] 1 vt (C. i. obiecte, suprafețe etc.) A acoperi cu un strat de vopsea (1), cu ajutorul unei pensule sau prin stropire. 2 (C. i. materiale textile) A trata cu o substanță colorantă, prin înmuiere, îmbibare, fixare. 3 (C. i. lichide) A amesteca cu o substanță colorantă. 4 (Rar) A picta. 5-6 vtr (Îvp; azi fam; dep) A (se) farda (1-2) exagerat. 7-8 vtr (Îvp) A (se) stropi. 9-10 vtr (Îvp) A (se) păta. 11 vt (Arg) A bea3 (3). 12 vt (Arg) A plesni. 13 vt (Fig) A descrie într-un anumit fel pe cineva sau ceva.
31. [DEXI] văpsea s.f. v. vopsea.
32. [DEXI] văpseală s.f. v. vopsea.
33. [DEXI] văpsi vb. IV. v. vopsi.
34. [DEXI] vopseală s.f. v. vopsea.
35. [DEXI] vopsi vb. IV. 1 tr. (compl. indică obiecte, suprafețe etc.) A acoperi cu un strat (subțire) de vopsea, prin aplicare cu pensula, prin stropire etc., pentru a colora sau a proteja împotriva agenților corozivi, împotriva focului etc. ◊ (cu determ. introduse prin prep. „în” care arată culoarea) Stîlpii și pereții exteriori fuseseră vopsiți aproape integral în negru (CĂL.). fig. Uite ce splendid e apusul soarelui! Cum vopsește nourii ca într-o baie de sînge (REBR.). ♦ (compl. indică materii, materiale fibroase, țesături, obiecte de îmbrăcăminte etc.) A trata cu o substanță colorantă (prin înmuiere, prin îmbibare, prin fixare etc.). Un om bîtrîn..., îmbrăcat în haina lungă și văpsită fel defel, cînta încet și pe nas (EMIN.). ♦ (compl. indică lichide) A amesteca cu o substanță colorantă. 2 tr., refl. (înv., pop.) A (se) stropi; a (se) păta; a (se) mînji. Gura, mustățile, barba, cămașa lui George erau vopsite de sînge, dar numai lovitura de par îl biruise (REBR.). 3 refl. (astăzi fam.) A se farda; a se machia, a se sulimeni. Pometele de subt ochi îi erau zilnic atît de proaspăt rumenite, încît lăsa loc presupunerii că se vopsește (ARGH.). • prez. ind. -esc. și (pop.) văpsi vb. IV. /<bg. вапсвам, вапсам ngr. έβαψα aor. lui βάφω.
36. [DEX '98] VOPSI, vopsesc, vb. IV. 1. Tranz. A colora un obiect, acoperindu-i suprafața cu pensula sau prin stropire cu un strat de vopsea ori muindu-l într-o soluție colorată și lăsându-l să se îmbibe; a colora un lichid punând într-însul o substanță colorată o substanță colorată; a boi. 2. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) stropi; a (se) păta; a (se) mânji; 3. Refl. A se farda; a se machia, a se sulimeni. [Var.: (pop.) văpsi vb. IV] – Din bg. vapsam.
37. [DLRLC] VOPSI, vopsesc, vb. IV. (Și în forma văpsi) 1. Tranz. A colora un obiect, acoperindu-i suprafața cu un strat de vopsea sau muindu-l într-o soluție colorantă și lăsîndu-l să se îmbibe (v. boi); a colora (un lichid) cu o substanță colorantă. Aparatul de radio [era] pus pe o măsuță înaltă, vopsită în negru, cu flori verzi. DUMITRIU, N. 182. Dușumeaua, vopsită cu roșu, e roasă pe alocuri. STANCU, U.R.S.S. 43. ◊ Fig. Au sosit surorile albastre ale Dimineții ca să vopsească pe ferești lumină. ISAC, O. 226. 2. Tranz. A stropi, a păta, a mînji. Mustățile, iarba, cămașa lui George erau vopsite de sînge. REBREANU, I. 40. Poporul e stîlpul țării... fiecare părticică de pămînt e văpsită cu sîngele lui. RUSSO, O. 19. 3. Refl. A se farda; (învechit) a se sulemeni. Dresul, sulimanul și rumeneala cu care se văpsea... au tras largi și adînci brazde pe obrajii ei. GHICA, la CADE. – Variantă: văpsi vb.
38. [DCR2] vopsi vb. IV în loc. vb. a-și vopsi un examen (arg. stud.) A-și asigura dinainte nereușita la un examen ◊ „Singur ți-ai vopsit examenul ăsta! De ce n-ai venit și tu măcar o singură dată la seminar?” (C. Lupu în LL 3/72 p. 350)
39. [Șăineanu, ed. VI] văpsea (vopsea) f. coloare. [Tras din văpsì].
40. [Șăineanu, ed. VI] văpseală (vopseală) f. 1. coloare; fig. (soarele) întinzând pe cea câmpie o văpseală purpurie AL.; 2. substanță de văpsit. [V. văpsea (cf. boială din boia)].
41. [Șăineanu, ed. VI] văpsì (vopsì) v. a zugrăvi, a acoperi cu colori: a văpsi uși, ferestre. [Gr. bizantin ÉVAPSA (aorist din VÁPTO, a întinge, a văpsi).
42. [Scriban] văpseá f., pl. ele (d. a văpsi; ngr. vápsis). Vest. Boĭa, substanță colorantă: a vinde văpsele. – Și vo-.
43. [Scriban] văpseálă f., pl. elĭ. Rar. Acțiunea de a văpsi. Văpsea.
44. [Scriban] văpsésc, a -í v. tr. (ngr. vápto, aor. évapsa, văpsesc. V. botez). Vest. Acoper cu o substanță colorantă, boĭesc, daŭ cu: a văpsi un gard. Colorez muind într’o substanță colorantă saŭ turnînd o substanță colorantă: a văpsi o haĭnă, un vin. – Și vo-.
45. [DOOM 3] vopsea s. f., art. vopseaua, g.-d. art. vopselei; pl. vopsele / (sorturi) vopseluri
46. [DOOM 2] vopsea s. f., art. vopseaua, g.-d. art. vopselei; pl. vopsele / vopseluri, art. vopselele / vopselurile
47. [MDO] vopsea
48. [IVO-III] vopsea, -selei gen. a.
49. [DOOM 3] vopsi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vopsesc, 3 sg. vopsește, imperf. 1 vopseam; conj. prez. 1 sg. să vopsesc, 3 să vopsească
50. [DOOM 2] vopsi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vopsesc, imperf. 3 sg. vopsea; conj. prez. 3 să vopsească
51. [MDO] vopsi
52. [IVO-III] vopsesc, -seam 1 imp.
53. [DER] văpsi (-sesc, -it), vb. – 1. A picta. – 2. A da cu vopsea. – 3. A colora, a da culoare. – 4. (Refl.) A se farda, a se da cu fard. – Var. vopsi. Mr. văpsescu, văpsire, megl. văpsés. Mgr. βάπτω, aorist, ἔβαψα, prin intermediul vapĭsati (Tiktin; cf. Vasmer, Gr., 146). – Der. văpsea (var. vopsea(lă), văpseală), s. f. (materie colorată, culoare), din sl. vapĭsalo; văpsăriu, s. m. (înv., zugrav); văpsitor (var. vopsitor), s. m. (zugrav); văpsitor (var. vopsitorie), s. f. (boiangerie; slujba de zugrav).
54. [Argou] a-i lua (cuiva) vopseaua expr. a bate (pe cineva).
55. [Argou] a-și vopsi un examen expr. (stud.) a-și asigura dinainte (ne)reușita unui examen.
56. [Argou] vopsi, vopsesc v. r. a fi în stare de ebrietate, a se îmbăta.
57. [DLRLV] VĂPSEA s.f. (Mold.) Nuanță, culoare. Nuări. . . de aur, în toate feliurile de văpsele podobiți și frumoși. VARLAAM. Spicul părului și asămănarea văpselii, pre Vidră vreodată Breb să fie fost o dovedește ? CANTEMIR, IST. Curcubău pre ceriu în cîteva văpsele. N. COSTIN; cf. AETHIOPICA. Etimologie: sg. refăcut după pl. văpsele (< văpsi + suf. -eală).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL