1. [MDA2] vomut sn [At: ANON. CAR. / Pl: ? / E: voame] (Ban) Vomă (1).
2. [MDA2] voame [At: ANON. CAR. / Pzi: 1 vom, 2 vomi, 3 voame, 4 voamem, 5 voameți, 6 vom / Par: vomut / E: ml vomere] 1 vt(a) (Ban; Trs) A vomita. 2 (Pop; pan; c. i. inanimate) A da afară ceva Si: a scoate. 3 vr (Reg; d. construcții) A se nărui.
3. [Scriban] voáme, V. vom 1.
4. [Scriban] 1) vom, -út, a voáme v. tr. și intr. (lat. vómere, id.). Ban. Mac. Vărs, borăsc.
5. [DER] voame (vom, vomut), vb. – A vomita, a vărsa. – Var. voma. Mr. vom, vumut, voamire. Lat. vomĕre (Candrea). În Banat, Trans. și Timoc (ALR, I, 145 și II, 38). Este dubletul lui vomita, vb., din lat. vomitare (sec. XIX). – Der. vomătură (var. vomitură), s. f. (vărsătură), în Banat; vonicer(iu), s. m. (lemn-cîinesc, Evonymus europaues), negreșit în loc de *vomicer, datorat mirosului său grețos. (Legătura cu vo(i)nic „viteaz”, sugerată de Tiktin, nu pare probabilă).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL