1. [MDA2] vomitat sns [At: MDA ms / E: vomita] Vomă (1).
2. [DEXI] vomitat, -ă adj. Care este dat afară prin esofag și pe gură; vomat. • pl. -ți, -te. /v. vomita.
3. [DEX '09] VOMITA, vomit, vb. I. Tranz. A da afară prin esofag și pe gură mâncarea ajunsă în stomac (și în intestinul subțire); a vărsa, a voma, a borî. – Din it., lat. vomitare.
4. [MDA2] vometa v vz vomita
5. [MDA2] vomita vt(a) [At: ALEXI, W. / V: fometa, fomenta, fomida, fo~, fum~, ~meta / Pzi: vomit, (reg) ~tez / E: lat vomitare] A elimina prin esofag și pe gură conținutul stomacului Si: a vărsa (34), a voma (1), (pop) a borî1 (2), a deborda (4), (reg) a răcni2, a turna1, a vomega.
6. [DEXI] vomita vb. I. tr. A da afară pe gura mîncarea ajunsă în stomac (și în intestinul subțire); a voma, a vărsa, (pop.) a borî. A avut migrenă..., a vomitat..., voia și el injecții (CA. PETR.). • prez.ind. vomit. /<lat. vomitare.
7. [DEX '98] VOMITA, vomit, vb. I. Tranz. A da afară prin esofag și pe gură mâncarea ajunsă în stomac (și în intestinul subțire); a vărsa, a voma, a borî. – Din it. vomitare.
8. [DLRLC] VOMITA, vomitez, vb. I. Tranz. A vărsa (5).
9. [DN] VOMITA vb. I. tr. A da afară pe gură mîncarea ajunsă în stomac și nedigerată bine; a vărsa, a voma. [Cf. lat., it. vomitare].
10. [MDN '00] VOMITA vb. tr. a da afară pe gură mâncarea ajunsă în stomac și nedigerată bine; a voma. (< lat., it. vomitare)
11. [Șăineanu, ed. VI] vomità v. Med. a vărsa, a scoate cu sforțare din gură materiile conținute în stomac.
12. [Scriban] *vomitéz v. tr. (lat. vómito, -áre, a vărsa des, d. vómere, a vărsa). Med. Vărs, daŭ înapoĭ pe gură cele înghițite.
13. [DOOM 3] vomita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vomit, 2 sg. vomiți, 3 vomită; conj. prez. 1 sg. să vomit, 3 să vomite
14. [DOOM 2] vomita (a ~) vb., ind. prez. 3 vomită
15. [Argou] A VOMITA a beli vulpea, a borî, a da la boboci / la rațe, a decarta, a se răsti la bocanci, a striga Iorgu, a-l striga pe Bebe / pe Iorgu, a-și vărsa și mațele, a-i veni cu taxă inversă.
16. [Argou] vomita, vomit v. i. (intl.) 1. a denunța, a informa. 2. a recunoște faptele comise.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL