1. [DEX '09] VOLIȚIUNE, volițiuni, s. f. (Psih.) Act de voință. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. volition.
2. [MDA2] volițiune sf [At: ZALOMIT, E. F. 29/23 / V: (rar) voliție / P: ~ni / E: fr volition] (Psh) Act de voință (1).
3. [DEXI] volițiune s.f. (psih.) Act de voință. Experiența valorii înglobează simțăminte, dorințe, voliții, dar ea cuprinde și cunoașterea obiectului (PER.). • pl. -i. și voliție s.f. /<fr. volition.
4. [DN] VOLIȚIUNE s.f. (Psih.) Act de voință. [Cf. fr. volition].
5. [MDN '00] VOLIȚIUNE s. f. (psih.) act de voință. (< fr. volition)
6. [Șăineanu, ed. VI] volițiune f. actul prin care voința determină pe cineva la ceva.
7. [Scriban] *volițiúne f. (format de filosofĭ d. lat. voluntas, voință, saŭ volo, vreaŭ; fr. volition). Voință.
8. [MDA2] voliție sf vz volițiune
9. [DEXI] voliție s.f. v. volițiune.
10. [DOOM 3] volițiune (desp. -ți-u-) s. f., g.-d. art. volițiunii; pl. volițiuni
11. [DOOM 2] volițiune (-ți-u-) s. f., g.-d. art. volițiunii; pl. volițiuni
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL