1. [MDA2] volintirie sf [At: ALECSANDRI, T. 981 / Pl: ~ii / E: volintir + -ie] 1 Armată formată din volintiri (1). 2 Stagiu militar efectuat de un volintir (1). 3 Viață de volintir (1). 4 (Fam; dep) Comportare de volintir (4).
2. [DEXI] volintirie s.f. 1 Oaste formată din volintiri. 2 Serviciu, stagiu militar efectuat de un volintir; viață de volintir. Trimite-l la volintirie pe malu Dunării (ALECS.). g.-d. -iei. /volintir + -ie.
3. [DLRLC] VOLINTIRIE, volintirii, s. f. Serviciu într-o oaste de volintiri.
4. [Șăineanu, ed. VI] volintirie f. oștirea nedisciplinată a volintirilor: trimite-l la volintirie pe malul Dunării AL.
5. [Scriban] volintiríe f. (d. volintir). Vechĭ. Vĭața de volintir: l-a trimes la volintirie. Azĭ. Fig. Fam. Apucăturĭ de scandalagiu: maĭ lasă-te de volintirie, măĭ!
6. [DAR] volintirie s.f. (înv.) oștire nedisciplinată a volintirilor lui Ipsilante.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL