1. [DEX '09] VOINICUȚ, -Ă, voinicuți, -e, s. m. și f. Diminutiv al lui voinic. – Voinic + suf. -uț.
2. [MDA2] voinicuț, ~ă [At: ISPIRESCU, I. 138 / V: (reg) von~ / Pl: ~i, ~e / E: voinic + -uț] 1-2 sm (Hip) Voinic (4-5). 3-6 a Voinicel (5-8).
3. [DEXI] voinicuț, -ă s.m., s.f. Dim. al lui voinic. Voinicuțul de George unde zmuci odată sabia din pămînt. • pl. -i, -e. /voinic + -uț.
4. [DLRLC] VOINICUȚ, voinicuți, s. m. Voinicel (I 1). Voinicuțul de Gheorghe, unde smuci odată sabia din pămînt și mai iute decît ai gîndi o aduse și tăie în două scorpia. ISPIRESCU, L. 139. ◊ (Adjectival) Un copil voinicuț.
5. [MDA2] vonicuț, ~ă a vz voinicuț
6. [DOOM 3] voinicuț s. m., pl. voinicuți
7. [DOOM 2] voinicuț s. m., pl. voinicuți
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL