1. [MDA2] voină sm [At: DDRF / Pl: ~ni / E: srb vojna] (Trs) Bărbat tânăr de curând căsătorit Si: (reg) voinea (1), voiniu (1).
2. [DER] voină s. m. – Soț, bărbat. Sb. vojno (Petrovici, Dacor., V, 482). Cuvînt rar, nu apare în dicționare. Dacă termenul provine din sl. vojnŭ, ar putea constitui o confirmare a etimologiei moștenite a lui mire. Cf. voievod, voinic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL