1. [MDA2] vociferație sf [At: ASACHI, E. D. 39 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr vocifération] 1-3 Vociferare (1-3).
2. [DEXI] vociferație s.f. Vociferare. Locatarii imobilului aud în apartamentul respectiv niște vociferații jubilante (CĂL.). • pl. -ii. g.-d. -iei. /<fr. vocifération, lat. vociferatĭo, -onis.
3. [DN] VOCIFERAȚIE s.f. (Rar; la pl.) Vorbe spuse strigînd și cu mînie. [< fr. vocifération].
4. [MDN '00] VOCIFERAȚIE s. f. vociferare. (< fr. vocifération, lat. vociferatio)
5. [MDA2] vociferațiune sf vz vociferație
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL