1. [DEX '09] VOCALISM s. n. 1. Sistem al vocalelor unei limbi, din punct de vedere fonetic și fonologie, într-un anumit moment al evoluției sale. 2. Parte, capitol al foneticii istorice a unei limbi, care se ocupă cu studiul vocalelor. – Din fr. vocalisme.
2. [MDA2] vocalism sn [At: HASDEU, I. C. II, 28 / Pl: ~e / E: fr vocalisme] 1 Sistem al vocalelor unei limbi, din punct de vedere fonetic și fonologic, într-un anumit moment al evoluției sale. 2 Ansamblul vocalelor unui cuvânt sau al unei părți din cuvânt. 3 Parte a foneticii istorice a unei limbi, care se ocupă cu studiul vocalelor.
3. [DEXI] vocalism s.n. (fon.) 1 Sistem al vocalelor unei limbi, din punct de vedere fonetic și fonologie, în diferite etape ale evoluției sale. Vocalismul acestor graiuri este în situație de dependență față de consonantism (PER.). 2 Ansamblul vocalelor unui cuvînt, ale unei silabe sau ale unui morfem component. 3 Parte a foneticii istorice a unei limbi care se ocupă cu studiul vocalelor. pl. -e. /<fr. vocalisme.
4. [DEX '98] VOCALISM s. n. 1. Sistem al vocalelor unei limbi, din punct de vedere fonetic și fonologic, într-un anumit moment al evoluției sale. 2. Parte, capitol al foneticii istorice a unei limbi, care se ocupă cu studiul vocalelor. – Din fr. vocalisme.
5. [DLRLC] VOCALISM, vocalisme, s. n. 1. Sistemul vocalic al unei limbi, din punct de vedere fonetic și fonologie. Diftongii și triftongii adaugă, prin numărul lor mare, o notă însemnată de varietate vocalismului romînesc. MACREA, F. 37. 2. Parte, capitol al foneticii istorice a unei limbi, care se ocupă cu studiul vocalelor.
6. [DLRM] VOCALISM, vocalisme, s. n. 1. Sistemul vocalic al unei limbi, din punct de vedere fonetic și fonologic. 2. Parte, capitol al foneticii istorice a unei limbi, care se ocupă cu studiul vocalelor. – Fr. vocalisme.
7. [DN] VOCALISM s.n. 1. Sistemul vocalic al unei limbi. 2. Parte a foneticii istorice a unei limbi care se ocupă cu studiul vocalelor. [Cf. fr. vocalisme].
8. [MDN '00] VOCALISM s. n. 1. sistemul vocalelor unei limbi. 2. parte a foneticii istorice a unei limbi care se ocupă cu studiul vocalelor. (< fr. vocalisme)
9. [Șăineanu, ed. VI] vocalism n. totalitatea vocalelor și legile transformării lor.
10. [Scriban] *vocalízm n. (d. vocală). Gram. Sistema vocalică a uneĭ limbĭ, a unuĭ cuvînt.
11. [DOOM 3] vocalism s. n.
12. [DOOM 2] vocalism s. n.
13. [IVO-III] vocalism.
14. [DTL] VOCALISM s. n. (cf. fr. vocalisme): 1. sistem al vocalelor unei limbi într-un anumit moment al evoluției sale. 2. parte a foneticii istorice care se ocupă cu studiul vocalelor unei limbi date.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL