1. [MDA2] voaior sm [At: MDA ms / P: voa-ior / Pl: ~i / E: fr voyeur] (Psh; Psa) Persoană care practică voaiorismul.
2. [DEXI] voaior s.m. v. voyeur.
3. [MDN '00] VOAIOR s. m. 1. Spectator atras de o curiozitate mai mult sau mai puțin imorală. 2. Cel care asistă, pentru satisfacția proprie, la un spectacol erotic. (< fr. voyeur)
4. [DEXI] voyeur [vwa’jær] s.m. (psih.) Persoană care găsește plăcere în a asista, fără a fi văzută, pentru satisfacerea propriilor porniri erotice, la un act sexual sau la o scenă erotică. • scris și voaior. pl. -i. /<fr. voyeur.
5. [DCR2] voyeur s. m. (franțuzism) Persoană care se complace în a privi pe ascuns un spectacol (erotic) ◊ „Nerval călătorul (mai exact figura sa mitizată), se prezintă ca un voyeur, mulțumindu-se cu deliciile spectaculare, femeia oferindu-se (o, desfătări ale vălului oriental!) privirii [...]” R.lit. 17 XI 77 p. 2; v. și videur [pron. voaior]
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL