1. [DEX '09] VLĂJGAN, vlăjgani, s. m. Tânăr înalt și robust. – Cf. sb. vlažan.
2. [MDA2] vlăjgan, ~ă sm, (rar) sf [At: PAMFILE, J. II, 172 / V: (reg) ~jan, ~jar, vlej~ / Pl: ~i, ~e / E: ns cf vlagă1, srb vlašan] 1 (Șdp) Persoană tânără, înaltă, voinică Si: (reg) melean Vz găligan, haidamac, haidău, haidumă, lungan, mazdrop, măgădău, mărigan, nandralău. 2 (Reg) Om înalt și prost. 3 (Reg) Om voinic și leneș.
3. [DEXI] vlăjgan, -ă s.m., s.f. (adesea peior.) Tînăr înalt, voinic, zdravăn. Vlăjganul acesta elegant e în fond o fire de poet (CA. PETR.). ◊ (ca epitet, precedînd termenul calificat, de care se leagă prin prep. „de”) Vlăjganul de stăpîn îl prinse cu mîna lui grea de ceafă (E. LOV.). ◊ pl. -i, -e. /cf. vlagă.
4. [DEX '98] VLĂJGAN, -Ă, vlăjgani, -e, s. m. și f. Tânăr voinic, zdravăn. – Cf. scr. vlažan.
5. [DLRLC] VLĂJGAN, vlăjgani, s. m. Tînăr înalt, voinic, zdravăn. E Setea, un care are pumnii puternici ca niște ciocane; iar cînd se desfac și se strîng la loc, prind ca niște clește. V. ROM. septembrie 1953, 25. Aurica privea cu mare afecțiune pe acest vlăjgan molatec. CĂLINESCU, E. O. I 59. Era gura unui vlăjgan mare din grămadă. STĂNOIU, C. I. 68. [Intră în odaie] un vlăjgan scăpat de școală. MACEDONSKI, O. I 83.
6. [Șăineanu, ed. VI] vlăjgan m. om înalt și spătos. [Lit. om cu vlagă].
7. [MDA2] vlăjan sm vz vlăjgan
8. [MDA2] vlăjar sm vz vlăjgan
9. [MDA2] vlejgan sm vz vlăjgan
10. [Scriban] vlăjár și (ob.) vlăjgán m. (d. vlagă). Munt. Fam. Zaplan, zdrahon, tînăr înalt și zdravăn.
11. [DOOM 3] vlăjgan s. m., pl. vlăjgani
12. [DOOM 2] vlăjgan s. m., pl. vlăjgani
13. [IVO-III] vlăjgan, -ni.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL