1. [DEX '09] VLĂGUITOR, -OARE, vlăguitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Istovitor. 2. S. m. și f. Muncitor care lucrează la prelucrarea pieilor într-o tăbăcărie. [Pr.: -gu-i-] – Vlăgui + suf. -tor.
2. [MDA2] vlăguitor, ~oare [At: ARDELEANU, D. 198 / P: ~gu-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: vlăgui + -itor] 1 a Care epuizează de puteri Si: extenuant, istovitor. 2 sm Muncitor care lucrează la prelucrarea pieilor într-o tăbăcărie.
3. [DEXI] vlăguitor, -oare adj., s.m., s.f. 1 adj. Care vlăguiește; istovitor. Nu e ușor pentru un popor... să se elibereze de miasma vlăguitoare a fricii (PER.). 2 s.m., s.f. Muncitor care lucrează la prelucrarea pieilor într-o tăbăcărie. • sil. -gu-i-. pl. -ori, -oare. /vlăgui + -tor.
4. [DEX '98] VLĂGUITOR, -OARE, vlăguitor, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Istovitor. 2. S. m. și f. Muncitor care lucrează la prelucrarea pieilor într-o tăbăcărie. [Pr.: -gu-i-] – Vlăgui + suf. -tor.
5. [DLRLC] VLĂGUITOR1, vlăguitori, s. m. Muncitor care lucrează la prelucrarea pieilor într-o tăbăcărie. Răsuflările grele ale vlăguitorilor udați de nădușeala muncii. ARDELEANU, D. 198.
6. [DLRLC] VLĂGUITOR2, -OARE, vlăguitori, -oare, adj. Care vlăguiește; istovitor. Neomenoasa și vlăguitoarea muncă a boierescului. ȘEZ. V 79.
7. [DOOM 3] vlăguitor (desp. -gu-i-) adj. m., s. m., pl. vlăguitori; adj. f., s. f. sg. și pl. vlăguitoare
8. [DOOM 2] vlăguitor (-gu-i-) adj. m., s. m., pl. vlăguitori; adj. f., s. f. sg. și pl. vlăguitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL