1. [DEX '09] VLĂGUI, vlăguiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A epuiza sau a fi epuizat de puteri, a (se) slei, a (se) istovi. 2. Tranz. A prelucra pielea într-o tăbăcărie. – Vlagă + suf. -ui.
2. [MDA2] vlăgui [At: I. GOLESCU, C. / Pzi: ~esc / E: vlagă1 + -ui] 1-2 vtr A epuiza sau a fi epuizat de puteri Si: a (se) extenua (1-2), a (se) istovi. 3 vr (Mun; pex) A îmbătrâni. 4 vr (Mun; d. obiecte, unelte etc.) A se uza. 5 vt A prelucra pielea prin tăbăcire.
3. [DEXI] vlăgui vb. IV. 1 tr., refl. A face să-și piardă sau a-și pierde vlaga, puterea; a (se) slei de puteri, a (se) epuiza, a (se) extenua, a (se) istovi. Zi cu zi... oastea i-o vlăguiește, și pe el îl micșorează în ochii supușilor lui (VLAH.). 2 tr. A prelucra pielea prin tăbăcire. Vlăguiesc pieile pe mesele cu fața de tinichea sau marmoră (ARD.). • prez.ind. -iesc. /vlagă + -ui.
4. [DEX '98] VLĂGUI, vlăguire, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A epuiza sau a fi epuizat de puteri, a (se) slei, a (se) istovi. 2. Tranz. A prelucra pielea într-o tăbăcărie. – Vlagă + suf. -ui.
5. [DLRLC] VLĂGUI, vlăguiesc, vb. IV. Tranz. 1. A stoarce de puteri, a istovi, a slei. Și-așa l-am vlăguit [pe popa Buligă] de-i era acum lehamete de noi. CREANGĂ, A. 94. A văntălăcit boii pînă ce i-a vlăguit de tot. ȘEZ. V 171. 2. A prelucra pielea de tăbăcărie, a o înmuia, a o subția, a o curăța. [Lucrătorii] vlăguiesc pieile pe mesele cu fața de tinichea sau marmoră. ARDELEANU, D. 10.
6. [Șăineanu, ed. VI] vlăguì v. a slăbi de muncă, a stoarce de puteri: cari erau vlăguiți din cale afară CR.
7. [Scriban] vlăguĭésc v. tr. (d. vlagă). Storc de vlagă, ostenesc, consum: om vlăguit.
8. [DOOM 3] vlăgui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vlăguiesc, 3 sg. vlăguiește, imperf. 1 vlăguiam; conj. prez. 1 sg. să vlăguiesc, 3 să vlăguiască
9. [DOOM 2] vlăgui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vlăguiesc, imperf. 3 sg. vlăguia; conj. prez. 3 să vlăguiască
10. [MDO] vlăgui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vlăguiesc, conj. vlăguiască)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL