1. [MDA2] vlădi v vz vlădui
2. [MDA2] vlădui vt [At: PSALT. SCH. 221/5 / V: (îrg) ~di, (îvr) vlud~ / Pzi: ~esc / E: slv владати] 1 (Înv) A guverna (1). 2 (Înv) A stăpâni. 3 (Trs; îf vlădi) A-și exercita autoritatea asupra cuiva.
3. [MDA2] vludui v vz vlădui
4. [DEXI] vlădui vb. IV. tr. (înv.) A cîrmui; a stăpîni. • prez. ind. -iesc. /<slav. владатн.
5. [Scriban] vlădésc, V. vlăduĭesc.
6. [Scriban] vlăduĭésc și -désc v. tr. (vsl. vladovati, vladáti, vlasti-vladon, d. vladĭ, putere, derivat d. got. valdan, germ. walten, a administra. V. vlădică, oblăduĭesc). Ps. S. Stăpînesc, oblăduĭesc.
7. [DAR] vlădui, vlăduiesc, vb. IV (înv.) a stăpâni, a oblădui.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL