1. [MDA2] vlădicie sf [At: PSALT. 213 / Pl: ~ii / E: vlădică + -ie] 1 (Înv) Guvernare (1). 2 (Înv) Autoritate (politică, administrativă etc.). 3 (Bis; înv) Putere (a divinității). 4 (Îvr; urmat de un aps) Termen de reverență pentru o persoană de rang înalt. 5 (Îvp) Demnitatea de cleric (1). 6 (Îvp) Demnitatea de arhiereu (1). 7 (Îvp; spc) Funcția de episcop1 (1) Si: episcopie (1). 8 (Îvp; spc) Funcția de mitropolit Si: mitropolie. 9 (Îvp) Perioadă de timp cât păstorește un preot sau un arhiereu (1). 10 (Îvp) Organizație bisericească ortodoxă autocefală, condusă de un prelat. 11 (Îvp; spc) Episcopie (3). 12 (Îvp) Mitropolie. 13-15 (Îvp) Sediul vlădiciei (10-12).
2. [DEXI] vlădicie s.f. 1 (bis.; înv., pop.) Demnitatea, funcția de vlădică. Popă mare te făcui, Că ți-am dat protopopie, Te-am-nălțat la vlădicie (POP.). ♦ Timpul cît păstorește un vlădică. 2 (bis.; înv., pop.) Organizație bisericească ortodoxă (sau eterodoxă) autocefală, condusă de un vlădică; episcopie; mitropolie. Nu-i fără rost ce face vlădicia, interveni părintele din Cozla, numai cît să mai fi amînat urcarea taxelor (AGÂR.). ♦ Sediul acestei organizații. 3 (înv.) Cîrmuire; stăpînire; putere, autoritate. Împărăția ta împărăție în toate veacurele, Vlădicia ta în toate neamure și neamure (COR.). • pl. -ii. g.-d. -iei. /vlădică + -ie.
3. [Scriban] vlădicíe f. (d. vladică). Fam. Funcțiunea, demnitatea de vlădică.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL