1. [MDA2] viuță sf [At: KLEIN, D. 456 / P: vi-u~ / Pl: ~țe / E: vie1 + -uță] 1-6 (Reg; șhp) Viișoară (1-6).
2. [DLRLC] VIUȚĂ, viuțe, s. f. (Neobișnuit) Vioară mică. Își luase el lumea în cap, doar cu o viuță pe care și-o legase de gît, purtînd-o azvîrlilă pe spate, de cum îi fusese dăruită de feciorul zapciului. MACEDONSKI, O. III 133.
3. [DCR2] viuță s. f. 1984 Străduță v. chiacchiere (din it. viuzza)
4. [MDA2] viuț, ~ă a [At: TDRG / P: vi-uț / Pl: ~i, ~e / E: viu + -uț] (Pop) 1-2 (Hip) Viu (1-2). 3 (Îla) Viu-~ În viață. 4 (Îal) Nevătămat.
5. [DLRLC] VIUȚ, -Ă, viuți, -e, adj. Viuleț. Expr. Viu-viuț v. viu2 (1).[1]
6. [DLRM] VIUȚ, -Ă, viuți, -e, adj. Viuleț. ◊ Expr. Viu-viuț = viu, nevătămat. – Din viu2 + suf. -uț.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL