1. [DEX '09] VITIȘOARĂ, vitișoare, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui vită. – Vită + suf. -ișoară.
2. [MDA2] vitișoară sf [At: (a. 1717) BUL. COM. IST. II, 244 / Pl: ~re / E: vită + -ișoară] 1-2 (Șhp) Vită (2) (de talie mică) Si: vituță (1-2). 3 (Hip) Vită (2) tânără și frumoasă Si: vituță (3).
3. [DEXI] vitișoară s.f. (pop.) Dim. al lui vită. • pl. -e. /vită + -ișoară.
4. [DLRLC] VITIȘOARĂ, vitișoare, s. f. Diminutiv al lui vită. Am venit aice după oleacă de iarbă pentru vitișoarele noastre. HOGAȘ, M. N. 67. În scurtă vreme ajunse fruntaș... cu vitișoare, cu pluguleț. ISPIRESCU, L. 210. N-avea cine să-i îngrijească de casă și de vitișoare cum trebuie. CREANGĂ, O. A. 184.
5. [DOOM 3] vitișoară (pop.) s. f., g.-d. art. vitișoarei; pl. vitișoare
6. [DOOM 2] vitișoară (pop.) s. f., g.-d. art. vitișoarei; pl. vitișoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL