1. [MDA2] vitejime sf [At: BOJINCĂ, A. II, 169/16 / V: (îvr) vet~ / E: viteaz + -ime] 1-2 (Îvr; îf vetejime) Vitejie (2-3). 3 (Rar) Mulțime de viteji (1).
2. [DLRLC] VITEJIME, vitejimi, s. f. (Rar) Mulțime de viteji. Agamemnon, fruntea vitejimii, Se bucura că se certau vitejii. MURNU, O. 123.
3. [DLRM] VITEJIME, vitejimi, s. f. (Rar) Mulțime de viteji. – Din viteaz2 + suf. -ime.
4. [MDA2] vetejime sf vz vitejime
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL