1. [DEX '09] VISTAVOI, vistavoi, s. m. (Mil.; înv.) Ordonanță. – Din rus. vestovoi.
2. [MDA2] vistavoi sm [At: VLAHUȚĂ, S. A. I, 104 / V: ri~ / Pl: ~ / E: rs вестовой] 1 (Mil; iuz) Ordonanță. 2 (Mun; îe; îf ristavoi) A sta ri~ A sta în permanență la dispoziția cuiva. 3 (Mol; îe) A veni fără ~ A veni pe neașteptate. 4 (Dep) Subofițer de poliție (care lucrează la circulație) Si: sticlete, tablagiu. 5 (Mun; iuz) Vătășel la primărie. 6 (Mun; iuz; irn) Om de serviciu (la o curte boierească). 7 (Dep) Om lingușitor, slugalnic.
3. [DEXI] vistavoi s.m. (milit.; înv.) Ordonanță. • pl. -oi. /<rus вестовой.
4. [DLRLC] VISTAVOI, vistavoi, s. m. (Învechit și arhaizant) Soldat în vechea armată, atașat pe lîngă un ofițer pentru servicii personale; ordonanță. Strigă furios la vistavoi: Spune-i, mă, lui Vasile să-mi aducă numaidecît calul. CAMIL PETRESCU, O. II 240. Un norod întreg... de vistavoi, de pseudoartiști pletoși, de burghezi bine hrăniți... au dat năvală acum. ANGHEL, PR. 115. Soldatul, care auzise vorba de pe la alți vistavoi de cavalerie, se rușină. D. ZAMFIRESCU, R. 217.
5. [Scriban] vistavóĭ n., pl. tot așa (rus. vĭestovóĭ, vestitor, vistavoĭ). Rar azĭ. Ordonanță (soldat servitor la un ofițer).
6. [Șăineanu, ed. VI] vistavoiu m. ordonanță. [Rus.].
7. [DOOM 3] vistavoi (înv.) s. m., pl. vistavoi, art. vistavoii
8. [DOOM 2] vistavoi (înv.) s. m., pl. vistavoi, art. vistavoii
9. [IVO-III] vistavoiu, -voi.
10. [DER] vistavoi (-i), s. m. – Ordonanță. Rus. vĕstovoj (Tiktin).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL