1. [DEX '09] VISCOLIRE, viscoliri, s. f. Faptul de a viscoli; viscoleală, viscolitură. – V. viscoli.
2. [MDA2] viscolire sf [At: MARDARIE, L. 282 2/1 / Pl: ~ri / E: viscoli] Suflare violentă a vântului însoțit de ninsoare sau de lapoviță Si: viscoleală, (pop) viscolitură.
3. [DLRLC] VISCOLIRE, viscoliri, s. f. Faptul de a viscoli; rafală de viscol. V. viscol. Dar un crivăț năpustește viscolirea lui brutală. MACEDONSKI, O. I 30. Fericit acel ce noaptea, rătăcit în viscolire, Stă, aude-n cîmp lătrare. ALECSANDRI, P. III 14. ♦ Fig. Vîrtej. Toate vedeniile viitorului... îi apărură într-o viscolire de imagini. SADOVEANU, P. M. 147.
4. [DEX '09] VISCOLI, pers. 3 viscolește, vb. IV. Intranz. A bate un vânt puternic cu ninsoare sau cu lapoviță. ♦ Tranz. (Despre vânt) A spulbera și a troieni zăpada. – Din viscol.
5. [MDA2] vicola v vz viscoli
6. [MDA2] vicoli v vz viscoli
7. [MDA2] viscoli [At: MOLNAR, D. 260/1 / V: (îrg) vic~, (reg) jic~, jiculi, vicola, vișc~ / Pzi: 3 ~lește, (reg) viscolă / E: viscol] 1 viim A sufla vânt puternic (însoțit de ninsoare sau de lapoviță), spulberând zăpada în vârtejuri Si: (reg) a omeți. 2 viu (D. vânt) A sufla violent spulberând și troienind zăpada. 3 vtu (D. vânt) A spulbera și a troieni zăpada. 4 vtim (C. i. oameni) A-l biciui viscolul.
8. [MDA2] vișcoli v vz viscoli
9. [DEXI] viscolitură s.f. (pop.) Viscolire. ♦ Concr. Zăpadă viscolită, troian de zăpadă îngrămădită de viscol. • pl. -i. /viscoli + -tură.
10. [DEX '98] VISCOLI, pers. 3 viscolește, vb. IV. Intranz. A bate un vânt puternic cu ninsoare sau cu lapoviță. ♦ Tranz. (Despre vânt) A spulbera și a troieni (succesiv) zăpada. – Din viscol.
11. [DLRLC] VICOLI vb. IV v. viscoli.
12. [DLRLC] VISCOLI, pers. 3 viscolește, vb. IV. Intranz. Impers. A bate vînt puternic cu ninsoare spulberată în vîrtejuri. Vineri noaptea a viscolit mereu, pînă tîrziu. BOGZA, A. Î. 137. Afară viscolește, s-aude lovind în geamuri pulberea de zăpadă, vînturată pe jos. VLAHUȚĂ, O. AL. II 92. Așezat la gura sobei, noaptea pe cînd viscolește, Privesc focul. ALECSANDRI, P. A. 115. ♦ Tranz. (Rar, cu subiectul «zăpadă») A lovi, a biciui (în rafale); a troieni. Lasă, măria-ta, să-l ude ploile, să-l viscolească zăpada și să-l bată soarele. DELAVRANCEA, O. II 133. 2. Fig. A se mișca repede, ca zăpada purtată de viscol. Viscolește alb nisipu-n lungul plajei fără lume. D. BOTEZ, P. O. 50. ◊ Tranz. (Rar) A face să se miște dintr-o parte în alta; a flutura, a zgîlțîi. Își strîngea mereu la piept antereul de lustrin negru pe care vîntul i-l lua afară, viscolindu-i-l încoa și încolo. MACEDONSKI, O. III 119. – Variantă: vicoli vb. IV.
13. [Șăineanu, ed. VI] viscolì v. a sufla un viscol: noaptea pe când viscolește AL.
14. [Scriban] viscolésc v. intr. impers. (ung. *veszkölni îld. veszködni, a fi agitat). Bate vîntu pe cînd ninge: viscolea strașnic. – În nord și a vicoli.
15. [DOOM 3] viscolire s. f., g.-d. art. viscolirii; pl. viscoliri
16. [DOOM 2] viscolire s. f., g.-d. art. viscolirii; pl. viscoliri
17. [DOOM 3] viscoli (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. viscolește, 3 pl. viscolesc, imperf. 3 sg. viscolea; conj. prez. 3 sg. să viscolească
18. [DOOM 2] viscoli (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. viscolește, imperf. 3 sg. viscolea; conj. prez. 3 sg. să viscolească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL