1. [DEX '09] VISCOLI, pers. 3 viscolește, vb. IV. Intranz. A bate un vânt puternic cu ninsoare sau cu lapoviță. ♦ Tranz. (Despre vânt) A spulbera și a troieni zăpada. – Din viscol.
2. [MDA2] viscoli [At: MOLNAR, D. 260/1 / V: (îrg) vic~, (reg) jic~, jiculi, vicola, vișc~ / Pzi: 3 ~lește, (reg) viscolă / E: viscol] 1 viim A sufla vânt puternic (însoțit de ninsoare sau de lapoviță), spulberând zăpada în vârtejuri Si: (reg) a omeți. 2 viu (D. vânt) A sufla violent spulberând și troienind zăpada. 3 vtu (D. vânt) A spulbera și a troieni zăpada. 4 vtim (C. i. oameni) A-l biciui viscolul.
3. [DEX '98] VISCOLI, pers. 3 viscolește, vb. IV. Intranz. A bate un vânt puternic cu ninsoare sau cu lapoviță. ♦ Tranz. (Despre vânt) A spulbera și a troieni (succesiv) zăpada. – Din viscol.
4. [DLRLC] VISCOLI, pers. 3 viscolește, vb. IV. Intranz. Impers. A bate vînt puternic cu ninsoare spulberată în vîrtejuri. Vineri noaptea a viscolit mereu, pînă tîrziu. BOGZA, A. Î. 137. Afară viscolește, s-aude lovind în geamuri pulberea de zăpadă, vînturată pe jos. VLAHUȚĂ, O. AL. II 92. Așezat la gura sobei, noaptea pe cînd viscolește, Privesc focul. ALECSANDRI, P. A. 115. ♦ Tranz. (Rar, cu subiectul «zăpadă») A lovi, a biciui (în rafale); a troieni. Lasă, măria-ta, să-l ude ploile, să-l viscolească zăpada și să-l bată soarele. DELAVRANCEA, O. II 133. 2. Fig. A se mișca repede, ca zăpada purtată de viscol. Viscolește alb nisipu-n lungul plajei fără lume. D. BOTEZ, P. O. 50. ◊ Tranz. (Rar) A face să se miște dintr-o parte în alta; a flutura, a zgîlțîi. Își strîngea mereu la piept antereul de lustrin negru pe care vîntul i-l lua afară, viscolindu-i-l încoa și încolo. MACEDONSKI, O. III 119. – Variantă: vicoli vb. IV.
5. [Șăineanu, ed. VI] viscolì v. a sufla un viscol: noaptea pe când viscolește AL.
6. [DEX '09] VISCOL, viscole, s. n. Vânt puternic însoțit de ninsoare sau de lapoviță; vânt violent, în rafale care spulberă și troienește zăpada. – Et. nec.
7. [MDA2] gigul sn vz vicol
8. [MDA2] jicoală sf vz vicol
9. [MDA2] vâșcol sn vz viscol
10. [MDA2] vicol sn vz viscol
11. [MDA2] vicola v vz viscoli
12. [MDA2] vicoli v vz viscoli
13. [MDA2] vicul sn vz viscol
14. [MDA2] viscol sn [At: (a. 1425) D. BOGDAN, GL. 216 / A și: (reg) ~col / V: (îrg) vic~ (A și: înv, vicol / Pl și: înv, vicoli sm), (reg) gicul[1] (A: nct), gigul, jicol,[2] ~or, vișc~ (A și: vișcol), vâșc~, vicul (A: nct) / Pl: ~e sn, (înv) ~i sm / E: nct] 1 Vânt violent, în rafale, însoțit de de ninsoare sau de lapoviță Si: (îrg) spărgău, viscoală, viscolie, (reg) natoagă, vicolniță. 2 (Fig) Forță impetuoasă. 3 (Olt; Buc) Troian1 de zăpadă.
15. [MDA2] viscor sn vz viscol
16. [MDA2] vișcol sn vz viscol
17. [MDA2] vișcoli v vz viscoli
18. [DEXI] viscolitură s.f. (pop.) Viscolire. ♦ Concr. Zăpadă viscolită, troian de zăpadă îngrămădită de viscol. • pl. -i. /viscoli + -tură.
19. [CADE] ❍ GHICOL – VISCOL.
20. [DEX '98] VISCOL, viscole, s. n. Vânt puternic însoțit de ninsoare sau de lapoviță. – Et. nec.
21. [DLRLC] VICOL s. n. v. viscol.
22. [DLRLC] VICOLI vb. IV v. viscoli.
23. [DLRLC] VISCOL, viscole, s. n. Vînt puternic cu ninsoare; vîrtejuri de zăpadă spulberată. Se muncea să-și scuture zăpada cită i-o îndesase viscolul în urechi, în guler. GALAN, Z. R. 128. Viscolul groaznic, stăpîn pe tot cuprinsul din cer pînă-n pămînt, își purta mînia în mugetele înspăimîntătoare. BUJOR, S. 55. Ningea, și viscolul ridica omătul în valuri și-l spulbera în văzduh. VLAHUȚĂ, O. A. 344. Fig. Cîndva, după viscolul anilor, un semen al nostru va pomeni de trecerea noastră. SADOVEANU, D. P. 176. Cetele romîne... Pășesc tot înainte sub viscolul de foc. ALECSANDRI, P. III 222. Viscolul pustiirei a suflat pe acest pămînt. RUSSO, S. 147. – Pl. și: (m.) viscoli (HASDEU, R. V. 152, ALECSANDRI, S. 81). – Variantă: vicol (ALECSANDRI, T. 47) s. n.
24. [Șăineanu, ed. VI] vicol n. Mold. viscol: ziua-i vicol, noaptea rece AL. [V. viscol].
25. [Șăineanu, ed. VI] viscol n. 1. vânt tare cu ninsoare repede; 2. prin extensiune: pășesc tot înainte sub viscolul de foc AL. [Mold. vicol: origină necunoscută].
26. [Scriban] vicol-, V. viscol-.
27. [Scriban] víscol n., pl. e (d. a viscoli). Vînt cu ninsoare. – În nord și vicol.
28. [Scriban] viscolésc v. intr. impers. (ung. *veszkölni îld. veszködni, a fi agitat). Bate vîntu pe cînd ninge: viscolea strașnic. – În nord și a vicoli.
29. [DOOM 3] viscoli (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. viscolește, 3 pl. viscolesc, imperf. 3 sg. viscolea; conj. prez. 3 sg. să viscolească
30. [DOOM 2] viscoli (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. viscolește, imperf. 3 sg. viscolea; conj. prez. 3 sg. să viscolească
31. [DOOM 3] viscol s. n., pl. viscole
32. [DOOM 2] viscol s. n., pl. viscole
33. [MDO] viscol
34. [IVO-III] viscol, -cole.
35. [DAR] vicol, vicole, s.n. (reg.) viscol.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL