Definiție și ce înseamnă viscol

1. [DEX '09] VISCOL, viscole, s. n. Vânt puternic însoțit de ninsoare sau de lapoviță; vânt violent, în rafale care spulberă și troienește zăpada. – Et. nec.

2. [MDA2] viscol sn [At: (a. 1425) D. BOGDAN, GL. 216 / A și: (reg) ~col / V: (îrg) vic~ (A și: înv, vicol / Pl și: înv, vicoli sm), (reg) gicul[1] (A: nct), gigul, jicol,[2] ~or, vișc~ (A și: vișcol), vâșc~, vicul (A: nct) / Pl: ~e sn, (înv) ~i sm / E: nct] 1 Vânt violent, în rafale, însoțit de de ninsoare sau de lapoviță Si: (îrg) spărgău, viscoală, viscolie, (reg) natoagă, vicolniță. 2 (Fig) Forță impetuoasă. 3 (Olt; Buc) Troian1 de zăpadă.

3. [DEX '98] VISCOL, viscole, s. n. Vânt puternic însoțit de ninsoare sau de lapoviță. – Et. nec.

4. [DLRLC] VISCOL, viscole, s. n. Vînt puternic cu ninsoare; vîrtejuri de zăpadă spulberată. Se muncea să-și scuture zăpada cită i-o îndesase viscolul în urechi, în guler. GALAN, Z. R. 128. Viscolul groaznic, stăpîn pe tot cuprinsul din cer pînă-n pămînt, își purta mînia în mugetele înspăimîntătoare. BUJOR, S. 55. Ningea, și viscolul ridica omătul în valuri și-l spulbera în văzduh. VLAHUȚĂ, O. A. 344. Fig. Cîndva, după viscolul anilor, un semen al nostru va pomeni de trecerea noastră. SADOVEANU, D. P. 176. Cetele romîne... Pășesc tot înainte sub viscolul de foc. ALECSANDRI, P. III 222. Viscolul pustiirei a suflat pe acest pămînt. RUSSO, S. 147. – Pl. și: (m.) viscoli (HASDEU, R. V. 152, ALECSANDRI, S. 81). – Variantă: vicol (ALECSANDRI, T. 47) s. n.

5. [Șăineanu, ed. VI] viscol n. 1. vânt tare cu ninsoare repede; 2. prin extensiune: pășesc tot înainte sub viscolul de foc AL. [Mold. vicol: origină necunoscută].

6. [Scriban] víscol n., pl. e (d. a viscoli). Vînt cu ninsoare. – În nord și vicol.

7. [MDA2] gigul sn vz vicol

8. [MDA2] jicoală sf vz vicol

9. [MDA2] vâșcol sn vz viscol

10. [MDA2] vicol sn vz viscol

11. [MDA2] vicul sn vz viscol

12. [MDA2] viscor sn vz viscol

13. [MDA2] vișcol sn vz viscol

14. [CADE] ❍ GHICOL – VISCOL.

15. [DLRLC] VICOL s. n. v. viscol.

16. [Șăineanu, ed. VI] vicol n. Mold. viscol: ziua-i vicol, noaptea rece AL. [V. viscol].

17. [Scriban] vicol-, V. viscol-.

18. [DOOM 3] viscol s. n., pl. viscole

19. [DOOM 2] viscol s. n., pl. viscole

20. [MDO] viscol

21. [IVO-III] viscol, -cole.

22. [DAR] vicol, vicole, s.n. (reg.) viscol.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [Șăineanu, ed. VI] vânjol (vânzol) n. V. vânj. [Slav. VẼZLŬ, nod]. 2. [DAR] vânjol […]
[Scriban] vînjol-, V. vînzol-. Sursă: DEX online sub licență GNU GPL
1. [DEX '09] VÂNZOLI, vânzolesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) frământa, a […]
1. [DEX '09] VÂNJOS, -OASĂ, vânjoși, -oase, adj. Puternic, viguros; musculos. ♦ Fig. înzestrat cu […]
1. [DEX '09] VÂNJOȘA, vânjoșez, vb. I. Tranz. (Pop.) A face vânjos, a întări, a […]
1. [DEX '09] VÂNJOȘA, vânjoșez, vb. I. Tranz. (Pop.) A face vânjos, a întări, a […]
1. [DEX '09] VÂNJOȘA, vânjoșez, vb. I. Tranz. (Pop.) A face vânjos, a întări, a […]
1. [DEX '09] VÂNJOȘENIE, vânjoșenii, s. f. (Pop.) Putere fizică; forță, tărie, vânjoșie. – Vânjos […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro