1. [MDA2] viscer sn vz viscere
2. [Șăineanu, ed. VI] viscer n. Anat. organ înzestrat cu proprietăți și funcțiuni proprii, așezat într’una din cele trei mari cavități ale corpului (abdomen, torace, craniu): creierii, inima și plămânii sunt viscere.
3. [DEX '09] VISCERE s. n. pl. Totalitatea organelor care se află în marile cavități ale corpurilor (mai ales în cavitatea abdominală), la oameni și la animale; măruntaie. – Din fr. viscère.
4. [MDA2] vicere snp vz viscere
5. [MDA2] visceră sf vz viscere
6. [MDA2] viscere snp [At: DRĂGHICI, D. 31/17 / A și: ~cere / V: (înv) vic~ snp, viscer sn, visceră sf / E: lat viscera (pll viscus, -eris), fr viscère(s)] 1 Organele care se află în cavitățile mari ale corpului, la om și la animale Si: măruntaie, (liv) viscerație (1), (pop) mărunțiș, (reg) mărunțel. 2 (Prc) Organele interne aflate în cavitatea abdominală Si: măruntaie, (liv) viscerație (2), (pop) mărunțiș, (reg) mărunțel. 3 (Fig) Interiorul ființei omenești, considerat ca sediu al sentimentelor, al conștiinței etc. Si: măruntaie, (liv) viscerație (3).
7. [DEX '98] VISCERE s. n. pl. Totalitatea organelor care se află în marile cavități ale corpurilor (mai ales în cavitatea abdominală), la oameni și animale; măruntaie. – Din fr. viscère.
8. [DLRLC] VISCERE s. n. pl. Fiecare din organele care se află în interiorul marilor cavități ale corpului (în special în interiorul cavității abdominale) Ia oameni și la animale; măruntaie. Medicamentele digitalice provoacă o vasoconstricție în toate viscerele. DANIELOPOLU, F. N. II 37.
9. [DN] VISCERE s.n.pl. Totalitatea organelor care se găsesc în cavitățile toracică și abdominală ale corpului; măruntaie. // (În forma viscero-) Element prim de compunere savantă care introduce în termeni referirea la „viscere”. [Cf. fr. viscère, lat. viscera].
10. [DN] VISCERO- v. viscere [în DN].
11. [MDN '00] VISCERE s. n. pl. totalitatea organelor care se găsesc în cavitatea toracică și abdominală a corpului; măruntaie. (< fr. viscères)
12. [MDN '00] VISCER(O)- elem. „viscere”. (< fr. viscer/o/-, cf. lat. viscera)
13. [Scriban] *víscere n. pl. (lat. viscus, pl. viscera). Anat. Rar. Măruntaĭe.
14. [DOOM 3] !viscer (med.) s. n., (mai frecv.) pl. viscere
15. [DOOM 2] viscere s. n. pl.
16. [MDO] viscere (pr. sce)
17. [IVO-III] viscere pl.
18. [DETS] VISCER-, v. VISCERO-. □ ~algie (v. -algie), s. f., durere a viscerelor.
19. [DETS] VISCERO- „viscere, organe interne”. ◊ L. viscera „măruntaie” > fr. viscero-, it. id., engl. id. > rom. viscero-. □ ~graf (v. -graf), s. n., instrument pentru înregistrarea activității unor viscere; ~grafie (v. -grafie), s. f., înregistrare cu ajutorul viscerografului a contracțiilor tubului digestiv; ~ptoză (v. -ptoză), s. f., deplasare patologică a viscerelor; ~trop (v. -trop), adj., (despre medicamente, virusuri etc.) care se fixează în mod electiv pe viscere.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL