1. [MDA2] vârșog [At: DAMÉ, T. 124/ V: ~rsoc / Pl: ~ogi sm, ~oage sn / E: vârșă1 + -og] 1 smn (Reg) Vârșă1 (1) mare. 2 av (Îe) A umbla ~ A nu sta locului. 3 sn (Reg) Partea de la gura vârșei1 (1) întoarsă înăuntru în formă de pâlnie Si: (reg) pocriș1. 4 s (Reg) Plasă de pescuit.
2. [Șăineanu, ed. VI] vârșog n. partea dela gura vârșiei ce-i întoarsă înăuntru.
3. [MDA2] vârsoc s vz vârșog
4. [DEXI] vîrșog s.n. Gura vîrșei. • pl. -oage, m. -gi. și vîrșoc s.n. /vîrșă + -og.
5. [Scriban] vîrșóg n., pl. oage (vsl. *vrŭšŭkŭ). Gura vîrșiiĭ (ca o pîlnie).
6. [Onomastic] Vîrșog v. Vîrjoghe 2
7. [DAR] vârșog, vârșoage, s.n. (înv.) gura vârșei întoarsă înăuntru.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL