1. [DEX '09] VIRGINAL2, -Ă, virginali, -e, adj. 1. De virgină (1), de fecioară; feciorelnic, virgin. 2. Fig. Candid, pur. [Var.: (înv. și pop.) verginal, -ă adj.] – Din fr. virginal, lat. virginalus.
2. [DEX '09] VIRGINAL1, virginale, s. n. Instrument muzical cu coarde și claviatură, asemănător clavecinului. – Din it., fr. virginale.
3. [MDA2] virginal, ~ă a [At: HELIADE, O. I, 373 / V: (înv) ver~ / Pl: ~i, ~e / E: fr virginal cf lat virginalis, -e] 1 a De virgină (1) Si: feciorelnic (1), (îvr) vergural (1). 2 a Care este propriu unei virgine (1) Si: feciorelnic (2), (îvr) vergural (2). 3-4 a (Fig) Virgin (7-8). 5 a (Rar; d. obiecte) Intact. 6 a (Rar; d. obiecte) Neutilizat. 7 a (Fig) Care are o culoare albă, strălucitoare, sugerând candoarea.
4. [DEXI] virginal2, -ă adj. 1 De virgină, de fecioară; care este feciorelnic, virgin. Întreaga-i figură surîdea cu o candoare virginală și prefăcută (REBR.). 2 Fig. Care este candid, pur, neprihănit, imaculat. Lumea trăiește în culori mai fragede pentru copil; reacțiile sînt mai virginale (VIANU). • pl. -i, -e. și (înv.,pop.) verginal, -ă adj. /<fr. virginal, lat. virginālis, -e.
5. [DEXI] virginal1 s.n. (muz.) Vechi instrument muzical cu clape, asemănător spinetei, foarte răspîndit în Anglia, în sec. 16-17 • pl. -e. /<fr., it. virginale, engl. virginal.
6. [DEX '98] VIRGINAL, -Ă, virginali, -e, adj. 1. De virgină (1), de fecioară; feciorelnic, virgin. 2. Fig. Candid, pur. [Var.: (înv. și pop.) verginal, -ă adj.] – Din fr. virginal, lat. virginalus.
7. [DLRLC] VIRGINAL, -Ă, virginali, -e, adj. 1. De virgină, de fecioară; feciorelnic, virgin. Acele muieri... atrag la sine, spre a le da brînci în orgii... creaturile cele mai fragile, cele mai virginale. GHICA, A. 696. 2. Fig. Candid, pur. Creațiunea sa... nu mai are nimic din aspra candoare și din energia virginală a anticei Artemide. ODOBESCU, S. III 57. A ta inimă-i închină Virginalele-i comori. ALECSANDRI, P. II 172. – Variantă: (învechit) verginal, -ă (NEGRUZZI, S. II 37) adj.
8. [DN] VIRGINAL, -Ă adj. 1. De fecioară, fecioresc, virgin. 2. (Fig.) candid, pur, curat. [Var. verginal, -ă adj. / < lat. virginalis, cf. fr. virginal]
9. [DN] VIRGINAL s.n. Vechi instrument muzical cu taste, asemănător spinetei, folosit mai ales în Anglia pe timpul reginei Elisabeta I. [Cf. fr., it. virginale, engl. virginal].
10. [MDN '00] VIRGINAL2, -Ă adj. 1. de fecioară; virgin. 2. (fig.) candid, pur. (< fr. virginal, lat. virginalis)
11. [MDN '00] VIRGINAL1 s. n. vechi instrument muzical cu taste, asemănător spinetei, în Anglia în sec. XV-XVII. (< fr., it. virginale, engl. virginal)
12. [Șăineanu, ed. VI] virginal a. ce ține de virgine: ființe cu forțe virginale AL.
13. [Scriban] *virginál, -ă adj. (lat. virginalis). De virgină. Adv. Ca o virgină.
14. [DEX '09] VERGINAL, -Ă adj. v. virginal.
15. [MDA2] verginal, ~ă a vz virginal
16. [DEXI] verginal, -ă adj. v. virginal.
17. [DN] VERGINAL, -Ă adj. v. virginal.
18. [DOOM 3] virginal2 s. n., pl. virginale
19. [DOOM 3] virginal1 adj. m., pl. virginali; f. virginală, pl. virginale
20. [DOOM 2] virginal1 adj. m., pl. virginali; f. virginală, pl. virginale
21. [DOOM 2] virginal2 s. n., pl. virginale
22. [DTM] virginal (cuv. engl.) v. clavecin.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL