1. [DEX '09] VIRGA subst. (Met.) Fenomen constând în evaporarea ploii înainte de a atinge solul, întâlnit mai ales în zonele montane. – Din lat., fr. virga.
2. [MDA2] virga1 sfs [At: DN3 / E: it virga] (Muz) Semn întrebuințat în notația muzicală cu neume, în Evul Mediu și în cântecul gregorian.
3. [MDA2] virga2 s [At: LTR / E: fr virga, lat virga] (Met) Precipitație atmosferică sub formă de picături de ploaie sau fulgi de zăpadă, care se evaporă înainte de a atinge solul, prin contactul cu straturile de aer de sub nori.
4. [DEXI] virga1 s.f. (muz.) Semn din muzica gregoriană, derivat din accentul grav latin. • /<lat. virga, -ae „virgulă”.
5. [DEXI] virga2 s.n. (meteor.) Fenomen natural constînd în evaporarea ploii înainte de a atinge solul (frecvent în zonele montane). ♦ Concr. Precipitație atmosferică sub formă de picături de apă care cad din nori sub forma unor fîșii, evaporîndu-se înainte de a ajunge la suprafața pămîntului. • /<lat. virga, -ae, fr. virga.
6. [DN] VIRGA s.n. Picături de apă care cad din nori sub forma unor fîșii, evaporîndu-se pînă la pămînt. [< fr., lat. virga].
7. [DN] VIRGA s.f. (Muz.) Semn din muzica gregoriană, derivat din accentul grav latin. [< it., lat. virga].
8. [MDN '00] VIRGA2 s. n. (met.) fenomen în evaporarea ploii înainte de a ajunge la pământ, în zonele montane. (< lat., fr. virga)
9. [MDN '00] VIRGA1 s. f. semn din muzica gregoriană, derivat din accentul grav latin. (< lat. virga)
10. [DTM] virga (virgula) v. notație (III, 1).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL