1. [MDA2] viranea sf [At: (sfârșitul sec. XVIII) LET. III, 248/21 / V: ~ne / Pl: ~ele / E: tc virane] (Înv) 1 Ruine ale unei clădiri arse. 2 Teren viran.
2. [DEXI] viranea s.f. (înv.) Ruină a unei clădiri arse; loc viran. Dinspre viraneaua cea mare, unde a fost hanul lui Constantin, vin zeci și sute de oameni (CA. PETR.). • pl. -ele. /<tc. viranea.
3. [DLRLC] VIRANEA, viranele, s. f. (Învechit și arhaizant) Loc viran; ruine rămase de la o clădire arsă. Dinspre viraneaua cea mare, unde a fost hanul lui Constantin, vin zeci și sute de oameni. CAMIL PETRESCU, O. II 459.
4. [DLRM] VIRANEA, viranele, s. f. (Înv. și arh.) Loc viran; ruinele unor clădiri rămase în urma unui incendiu. – Tc. virane.
5. [Scriban] viraneá f., pl. ele (turc. virané). Sec. 18. Loc viran.
6. [MDA2] virane sf vz viranea
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL