1. [DEX '09] VIRAN, -Ă, virani, -e, adj. (Despre terenuri din cuprinsul unei localități) Care, deși se află într-un cartier construit și locuit, este fără clădiri și, de obicei, neîngrădit. – Din tc. viran.
2. [MDA2] viran, ~ă a [At: (a.1844) DOC. EC. 813 / V: (îvr) ~t / Pl: ~i, ~e / E: tc viran] (D. terenuri) Care, deși se află într-un cartier construit și locuit, este fără clădiri și, de obicei, neîngrădit.
3. [DEXI] viran, -ă adj. (despre terenurile din raza unei localități) Pe care nu a fost construit nimic, fiind fără clădiri și, de obicei, neîngrădit. • pl. -i, -e. /<tc. viran.
4. [DEX '98] VIRAN, -Ă, virani, -e, adj. (Despre terenuri) Care, deși se află într-un cartier construit și locuit, este fără clădiri și, de obicei, neîngrădit. – Din tc. viran.
5. [DLRLC] VIRAN, -Ă, virani, -e, adj. (Despre terenuri) Care, deși se află într-un cartier locuit, este fără clădiri și (de obicei) neîngrădit. În locul viran pe unde nu mai trecuse niciodată... un singur felinar mai ardea. C. PETRESCU, C. V. 268. Astfel pe cîmpul viran, dătător de friguri palustre... Ne-am pomenit într-un zori ca-mpăratul acela din basme. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 98. Întocmise o trupă și luase cu chirie locul viran de la Podul Mogoșoaii. CARAGIALE, N. S. 103. ◊ Fig. Am trăit aci în țară, de pe la 1854 încoace, timp de douăzeci și cinci de ani, cătînd un colțișor unde să-mi durez sau un palat, sau o colibă pe locul cam viran al literaturii și al istoriei romînești. ODOBESCU, S. III 622.
6. [Șăineanu, ed. VI] viran n. loc deschis încă neclădit și neîngrădit. (Turc. VIRAN, loc gol].
7. [Scriban] virán, -ă adj. (turc. [d. pers.] viran, ruinat). Loc viran, loc fără clădirĭ în mijlocu unuĭ oraș.
8. [MDA2] virant, ~ă a vz viran
9. [DOOM 3] !viran adj. m. (+ s. n.: teren ~); f. virană (zonă ~), pl. virane
10. [DOOM 2] !viran (teren ~) adj. m.; pl. f. virane
11. [DER] viran (-nă), adj. – Părăginit, nelucrat, necultivat. – Mr. virane. Tc. (per.) viran „deșert” (Șeineanu, II, 378; Lokotsch 2163); se zice numai despre terenurile de clădit din zonele urbane. – Der. viranea, s. f. (paragină, pîrloagă), din tc. virane, sec. XVIII, înv.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL