1. [DEX '09] VIRAJ, viraje, s. n. 1. Faptul de a vira, de a(-și) schimba orientarea de mers; cotire. ♦ Porțiune curbă de șosea cu rază de curbură mică. 2. (Chim.) Schimbare a culorii unei substanțe cu ajutorul unui reactiv; schimbare a culorii unui pozitiv fotografic. [Pl. și: virajuri. – Var.: (rar) viragiu s. n.] – Din fr. virage.
2. [MDA2] viraj sn [At: RESMERIȚĂ, D. / V: (asr) ~agiu / Pl: ~e, (rar) ~uri / E: fr virage] 1 Schimbare a direcției de mers a unui vehicul Si: virare (1), (rar) virat1 (1). 2 (Fig) Schimbare bruscă de atitudine a cuiva. 3 Porțiune curbă a unei piste sau a unei șosele cu raza de curbură mică. 4 (Fot) Schimbare a culorii unei copii fotografice prin tratare chimică Si: virare (6). 5 (Chm) Schimbare a culorii unei substanțe sub acțiunea unui reactiv Si: virare (7).
3. [DEXI] viraj s.n. 1 Faptul de a vira, de a(-și) schimba direcția de mers; cotire. ♦ Fig. Schimbare bruscă de atitudine, de opinii etc. Mulți îl socot ca un viraj decisiv în istoria gîndirii (RALEA). 2 Porțiune curbă de șosea cu raza mică de curbură. 3 Evoluție a unui avion pe o traiectorie curbă în plan orizontal. 4 (chim.) Modificare a culorii unei substanțe cu ajutorul unui reactiv. ♦ (fotogr.) Schimbare a culorii unui pozitiv fotografic. • pl. -e, -uri. și (înv.) viragiu s.n. /<fr. virage.
4. [DEX '98] VIRAJ, viraje, s. n. 1. Faptul de a vira, de a(-și) schimba direcția de mers; cotire. ♦ Porțiune curbă de șosea cu rază de curbură mică. 2. (Chim.) Schimbare a culorii unei substanțe cu ajutorul unui reactiv; schimbare a culorii unui pozitiv fotografic. [Pl. și: virajuri. – Var.: (rar) viragiu s. n.] – Din fr. virage.
5. [DLRLC] VIRAJ, viraje, s. n. 1. Faptul de a vira; schimbare de direcție, cotire. Virajele strînse la verticală și decolările sale spectaculoase stîrniseră o admirație fără seamăn. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 328, 2/5. ♦ Curbă de șosea cu raza de curbură mică. 2. (Chim.) Schimbarea culorii unei substanțe; schimbarea culorii unui pozitiv fotografic. – Pl. și: virajuri (C. PETRESCU, O. P. I 208). – Variantă: viragiu, viragii (C. PETRESCU, Î. II 96, id. C. V. 239), s. n.
6. [DN] VIRAJ s.n. 1. Faptul de a vira; cotire, ocolire. ♦ Porțiune de șosea în curbă, cu curbură foarte mică. ♦ Evoluție a unui avion pe o traiectorie curbilinie orizontală. 2. (Chim.) Schimbarea culorii unei substanțe; schimbarea culorii unui pozitiv fotografic. [Pl. -je, -juri, var. viragiu s.n. / < fr. virage].
7. [MDN '00] VIRAJ s. n. 1. faptul de a vira (1). 2. porțiune, curbă de șosea cu curbură foarte mică. 3. evoluție a unui avion pe o traiectorie curbă în plan orizontal. 4. schimbare a culorii unei substanțe, a unui pozitiv fotografic. (< fr. virage)
8. [Scriban] *viráj n., pl. e și urĭ (fr. vĭrage). Acțiunea de a vira, cîrmire, ocolire (cu luntrea, cu bicicleta, cu automobilu, cu aeroplanu): un viraj îndrăzneț. Locu unde se virează, cotitură: virajele unuĭ velodrom. Acțiunea de a vira o fotografie. Apa în care o puĭ ca s’o virezĭ. V. ocol, tîrcol, raĭtă.
9. [DEX '09] VIRAGIU s. n. v. viraj.
10. [MDA2] viragiu sn vz viraj
11. [DEXI] viragiu s.n. v. viraj.
12. [DN] VIRAGIU s.n. v. viraj.
13. [DOOM 3] viraj s. n., pl. viraje
14. [DOOM 2] viraj s. n., pl. viraje
15. [MDO] viraj, pl. viraje
16. [IVO-III] viraj, -je.
17. [GTA] VIRAJ evoluție a unei aeronave sau a unui parașutist în cădere liberă, pe o traiectorie circulară. Virajul se poate fectua și din poziția pe spate. Viraj glisat, glisadă (v.).
18. [GTA] INDICATOR DE VIRAJ aparat giroscopic care indică viteza unghiulară de rotație a aeronavei în plan orizontal. Este utilizat în special în cadrul zborului fără vizibilitate, dar și pentru controlul calității zborului (corectitudinea manvevrării comenzilor în timpul virajului).
19. [GTA] INDICATOR DE VIRAJ ȘI GLISADĂ giroclinometru.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL