1. [DEX '09] VIPT, vipturi, s. n. (Înv.) Rod, produs al pământului; bucate, recoltă. ♦ (Reg.) Ceea ce servește ca hrană oamenilor; mâncare. ◊ Expr. A lua (sau a ține) pe cineva în vipt = a primi pe cineva în gazdă (cu locuința și cu mâncarea). – Lat. victus.
2. [MDA2] vipt sn [At: PSALT. HUR., 53v/1 / V: gipt, jipt / Pl: ~uri , (îvr) ~ure / E: ml victus] 1 (Îrg; csc) Rod1. 2 (Îrg; csc) Recoltă de cereale. 3 (Îrg) Hrană (mai ales pentru oameni). 4 (Îrg; pex) Întreținere cu hrană Si: pensiune. 5 (Îrg; îlav; în legătură cu verbe ca „a fi”, „a lua”, „a ține”) În ~ În gazdă. 6 (Trs; Mar) Cantitate determinată de boabe de cereale care se duce la măcinat.
3. [DEXI] vipt s.n. (înv., reg.) Rod, produs al pămîntului; bucate, recoltă. ♦ (reg.) Ceea ce servește ca hrană oamenilor; mîncare. ◊ Expr. A lua (sau a ține) pe cineva în vipt = a primi pe cineva în gazdă (asigurîndu-i cazarea și masa). • pl. -uri. /lat. victus.
4. [DEX '98] VIPT, vipturi, s. n. (Înv.) Rod, produs al pământului; bucate, recoltă. ♦ (Reg.) Ceea ce servește ca hrană oamenilor, mâncare. ◊ Expr. A lua (sau a ține) pe cineva în vipt = a primi pe cineva în gazdă (cu locuința și cu mâncarea). – Lat. victus.
5. [DLRLC] VIPT, vipturi, s. n. (Învechit) Rod, produs al pămîntului; bucate, recoltă. ♦ (Regional) Ceea ce servește ca hrană oamenilor; mîncare. ◊ Expr. A lua (sau a ține) pe cineva în vipt = a primi pe cineva în gazdă (cu locuința și, mai ales, cu mîncarea).
6. [Șăineanu, ed. VI] vipt n. Mold. hrana oamenilor. [Vechiu-rom. vipt, cereale („asini carele grâu, pâine și vipt ducea”, Palia) = lat. VICTUS, hrană în genere].
7. [Scriban] vipt n., pl. urĭ (lat. victus, aliment, d. vívere, victum, a trăi. V. victualiĭ și viez). Ps. S., Dos. ș. a. Grîne, alimente, hrană. – Vechĭ și „meĭ” (R. C. 1933, 55).
8. [DOOM 3] vipt (înv., reg.) s. n., pl. vipturi
9. [DOOM 2] vipt (înv.) s. n., pl. vipturi
10. [DER] vipt (-turi), s. n. – Aliment, rod al pămîntului. – 2. Grîu, cereale. – Mr. viptu, megl. vipt, istr. vipt. Lat. victūs (Pușcariu 1905; REW 9315), cf. it. vitto. Pentru semantism, cf. Șeineanu, Semasiol., 185.
11. [DRAM 2021] vipt, vipturi, s.n. 1. Rod al pământului; bucate, recoltă; cereale. 2. Hrană, mâncare. 3. (în Maram. Istoric) Sacul cu grăunțe pe care îl duce omul în spate la moară: „Am pus un vipt pe iapă și dusă am fost” (Bilțiu, 1999: 258). (Sec. XVI). – Lat. victus „aliment, hrană” (Pușcariu, după DER; MDA).
12. [DRAM 2015] vipt, vipturi, s.n. – 1. Rod al pământului; bucate, recoltă; cereale. 2. Hrană, mâncare. ♦ În Maramureș: sacul cu grăunțe pe care îl duce omul în spate la moară (Felecan, 1983): „Am pus un vipt pe iapă și dusă am fost” (Bilțiu, 1999: 258). Atestat sec. XVI. – Lat. victus „aliment, hrană” (Șăineanu, Scriban; Pușcariu, cf. DER; Frățilă, DEX, MDA).
13. [DRAM] vipt, -uri, s.n. – 1. Rod al pământului; bucate, recoltă; cereale. 2. Hrană, mâncare. ♦ În Maramureș: sacul cu grăunțe pe care îl duce omul în spate la moară (Felecan 1983): „Am pus un vipt pe iapă și dusă am fost” (Bilțiu 1999: 258). – Lat. victus „hrană” (Pușcariu cf. DER).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL