1. [DEX '09] VIOLATOR, -OARE, violatori, -oare, s. m. și f. (Adesea adjectival) 1. Persoană care violează (1, 2), care determină sau pricinuiește o încălcare a unei legi, dispoziții, convenții etc.; infractor; profanator, pângăritor. 2. Persoană care comite un viol. [Pr.: vi-o-] – Din fr. violateur, lat. violator, -oris.
2. [MDA2] violator, ~oare smf [At: NEGULICI / P: vi-o~ / Pl: ~i, ~oare / E: fr violateur, lat violator, ~oris] 1 Persoană care încalcă o lege, o convenție, un tratat, o dispoziție, un drept etc. 2 Infractor. 3 Profanator. 4 Persoană care comite un viol1 (1) Si: (rar) siluitor, (înv) silnic.
3. [DEXI] violator, -oare s.m., s.f., adj. 1 (Persoană) care violează, care determină sau pricinuiește o încălcare a unei legi, dispoziții, convenții etc.; infractor; profanator, pîngăritor. 2 (jur.) (Persoană) care comite un viol; siluitor. • sil. vi-o-. pl. -ori, -oare. /<fr. violateur, lat. violātor, -oris.
4. [DLRLC] VIOLATOR, -OARE, violatori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care violează, care determină sau care pricinuiește o încălcare; infractor, profanator, pîngăritor. Au să-i gratifice cu titlurile obicinuite... de călcători de legi, de violatori de constituțiune. GHICA, la CADE. 2. Cel care comite un viol; siluitor.
5. [DN] VIOLATOR, -OARE s.m. și f. 1. Cel care violează, care calcă legea, un drept etc.; infractor; profanator. 2. Cel care comite un viol. [Pron. vi-o-. / < viola + -tor].
6. [MDN '00] VIOLATOR, -OARE s. m. f. 1. cel care violează (legea, un drept etc.); infractor; profanator. 2. cel care comite un viol. (< fr. violateur, lat. violator)
7. [Șăineanu, ed. VI] violator m. cel ce violează legi, tractate, etc.
8. [Scriban] *violatór, -oáre s. (lat. violator). Care violează: violatoarea unuĭ sechestru.
9. [DOOM 3] violator (desp. vi-o-) s. m., pl. violatori
10. [DOOM 2] violator (vi-o-) s. m., pl. violatori
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL